19 februarie 2022 – 17 ani de la plecarea dintre noi a Monseniorului Grigore Zăgrean
Actualitate
Capul tatălui meu
,,Ascultatul (Europei Libere n. n.) era o formă de respirație”. (Ana Blandiana)
Amintiri din copilărie,
când lupta de clasă
se învârtea ca o elice
peste viețile noastre:
capul tatălui meu
doborât de somn,
străjuit de aparatul de radio,
de unde la ora exactă
se auzea:
,,- Aici Radio Europa Liberă”.
În sobă ardeau
foșmotoace făcute
din crenguțe de plop, cu frunze uscate,
un dar de vecinătate
al arborilor tăiați,
prelinși ca o cărare,
pe lângă calea ferată
care saluta paralel Cantonul CFR nr. 41.
La Europa Liberă
Se citea din Arhipelagul Gulag
al Lui Aleksandr Soljenițîn.
De la o vreme
aparatul de radio o lua razna,
lungimile lui de unde
se încălecau
sub bruiajul secret.
Tata avea, acolo, la Canton
două altare clandestine.
De pe masa unde liturghisea,
de două ori în fiecare zi,
lua prima împărtășanie cu speranță.
Apoi se îmbrăca
și în haina sonoră a speranței
când butona
cu o insistență alergată
aparatul de radio.
Bâzâiala acestuia
a născut și un verb de întrebuințare,
a bâzgări, sinonim
cu a asculta, după caz,
posturile de radio:
Vocea Americii, Radio Londra,
Radio Vatican, Radio Deutsche Welle
și bineînțeles Europa Liberă.
Cine le audia,
,,respira”, așa spunea poeta Ana Blandiana.
Uneori mă abăteam
în bucătăria unde dormea tata.
Opream ,,bâzgușul” aparatului de radio.
Nu-l trezeam,
îl lăsam să vorbească
în ,,somnul din somn”,
să pună altcumva țara la cale,
să-i întâmpine pe americani
cu Biblia de la Blaj.
Reveneam în camera unde dormeam
și visam, că acolo,
pe colțul acela de masă,
din capul tatălui meu
creșteau maci înalți și roșii.
Cohortele de flori
ieșeau din Canton,
se înșiruiau de o parte
și de alta a căii ferate
și numărau trenurile care goneau
spre gările de frică.
Ion Radu Zăgreanu