† Cu durere în suflet anunţăm trecerea la cele veşnice a academicianului Nicolae Manolescu, critic şi istoric literar, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Bunul Dumnezeu să îi facă parte de un colţ de rai, iar familiei să îi dea mângăiere şi puterea de a depăşi aceste clipe grele.

Odihnă veşnică!

Ioan Pintea, manager Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc”

Olimpiu Nuşfelean, director "Mişcarea literară"

Menuţ Maximinian, director Răsunetul

...

Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere încetarea din viață a academicianului Nicolae Manolescu (1939-2024), Președintele Uniunii Scriitorilor, director al săptămînalului „România literară”, critic și istoric literar de mare reputație, una dintre cele mai mari personalități ale literaturii române din toate timpurile. Nicolae Manolescu s-a identificat cu literatura română, a fost în permanență în centrul literaturii vii, a fost îndrumător a sute de studenți și doctoranzi, ca profesor, precum și al tinerilor scriitori din mai multe generații. Ca om politic și ziarist de atitudine a militat pentru democrație și libertate.

Prin dispariția lui Nicolae Manolescu, cultura română suferă o grea, ireparabilă pierdere.

...

O veste teribilă.

Președintele Uniunii Scriitorilor a încetat din viață în această seară.

Odihnească-se în pace!

Condoleanțe familiei!

Irina Petraș, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj

......

Nicolae Manolescu a fost foarte apropiat de bistriţeni, la Casa Colecţiilor şi Documentelor de Patrimoniu având o sală dedicată, care-i poartă numele, în urma donaţiilor pe care acesta le-a făcut Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc”. “E cel mai mare dar cultural, peste 14.000 de file de manuscris pe lângă care ne-a mai dăruit şi o parte din Caietele Lovinescu. ... Eu cred că manuscrisele au un suflet şi mai mare, pentru că sunt cele care fondează cartea, cele care articulează, construiesc”, a declarat managerul Ioan Pintea. Cu acest prilej a fost editată – album, îngrijită de Ioan Pintea şi David Dorian, în care apar aproape texte despre lectură, citit, despre viaţa lui Nicolae Manolescu, despre donaţie, despre oamenii cu care s-a întâlnit în judeţul nostru - „Amurgul manuscriselor” - Editura Şcoala Ardeleană. În ultimii ani Nicolae Manolescu a fost la Zilele prozei la Chiuza şi Maieru, la turnirul de poezie de la Colibiţa, la 150 de ani de la naşterea lui George Coşbuc, împreună cu redacţia România literară.

...

Nicolae Manolescu, critic, istoric literar şi eseist, s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea. Mama Sabina a fost profesoară de franceză, iar tatăl Petru profesor de filosofie. Părinții săi au fost profesori de liceu. În anul 1953, după arestarea părinților din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia. În 1956, Nicolae Manolescu a absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu. În 1962 a devenit licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București. A obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din București, în anul 1974. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu. A fost cadru didactic al Universității din București, Facultatea de filologie, numită apoi Litere, din 1963. Nefiind membru al partidului comunist a devenit profesor titular abia în 1990. A fost cronicar literar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, apoi al revistei România literară din 1972 până în 1989. A condus această revistă din 1990 pînă în ultimele zile de viață. În 1997 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind ulterior membru titular, în 2013.

A fost Președinte al Uniunii Scriitorilor din România, ales în 2005, reales în 2009, 2013, 2018 și ultima dată în mai 2023, fiind personalitatea care a ocupat cel mai mult timp această funcție.

Între 1997-2000 a realizat talk show-ul cultural Profesiunea mea, cultura, la Pro TV. În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO pe care a ocupat-o mulți ani.

A debutat cu volumul ''Literatura română de azi. 1944-1964'', scris în colaborare cu Dumitru Micu (1965). A publicat numeroase lucrări de critică și istorie literară, ca și de memorii, precum și strălucitoarele tablete intitulate Teme, adunate în șapte volume. Rămîn fundamentale cărțile sale: ''Lecturi infidele'' (1966), ''Metamorfozele poeziei'' (1968), ''Contradicţia lui Maiorescu'' (1970), ''Teme'' (vol. I-VII, apărute între 1971-1988), ''Introducere în opera lui Alexandru Odobescu'' (1976), ''Sadoveanu sau Utopia cărţii'' (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române), ''Arca lui Noe'' (I-III, 1980-1983), ''Despre poezie'' (1987), ''Istoria critică a literaturii române'' (1990), ''Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea'' (1991); ''Cărţile au suflet'' (1995); ''Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului'' (1999); ''Poeţi romantici'' (1999); ''Teme'' (2000); ''Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu'' (vol. I-III, 2001); ''Cititul şi scrisul'' (2002); ''Poeţi moderni'' (2003); ''Lectura pe înţelesul tuturor'' (2003), ''Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă'' (2009). În 2008 a lansat ''Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură'', la care a lucrat timp de 25 de ani. . Activitatea de critic și istoric literar a lui Nicolae Manolescu, acoperind peste șase decenii, a exercitat o influență importantă asupra literaturii române, începînd din anii 1960 și pînă astăzi. Generația literară 60 îi datorează în bună măsură impunerea ei în literatură. În calitate de coordonator al Cenaclului de Luni (1977-1983, cînd a fost desființat de autoritățile comuniste) a fost esențială pentru schimbarea de paradigmă literară adusă de Generația 1980.

În domeniul politic, Nicolae Manolescu s-a implicat imediat după revoluția din 1989. A fost membru fondator al Alianței Civice. A fost președinte al Partidului Alianța Civică (PAC), din iulie 1991. Partidul său a fost membru al Convenției Democrate Romane, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator de Sibiu, în legislatura 1992-1996. În cadrul Alianței Național-Liberale, a fost desemnat candidat la președinția României. Ulterior PAC a fuzionat cu PNL (1998), iar Nicoae Manolescu s-a retras din politică în anul 2000.

În perioada 2006-2015 a fost ambasador al României la UNESCO. La 1 decembrie 2000 i-a fost conferit de către Preşedinţia României Ordinul Naţional ''Serviciul Credincios'' în grad de Mare Cruce, iar la 1 decembrie 2008 - Ordinul Naţional ''Steaua României'' în grad de Mare Cruce. A fost distins cu premii ale Academiei Române, Uniunii Scriitorilor, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, iar din partea statului francez - cu titlul de ''Officier de l'Ordre des Arts et des Lettres''. În octombrie 2004 a obţinut Premiul Prometheus pentru întreaga carieră - Opera Omnia, acordat de fundaţia ''Anonimul'', iar în cadrul Galei Premiilor "Manuscriptum" din 11 decembrie 2008 i-a fost decernat marele premiu "Manuscriptum", pentru cartea ''Istoria critică a literaturii române''. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (2010), al Universităţii ''1 Decembrie 1918'' Alba Iulia (2011), al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative (2012), al Universităţii ''Babeş-Bolyai'' din Cluj-Napoca (2012), al Universităţii "Vasile Alecsandri" din Bacău (2016). La 14 ianuarie 2017, Nicolae Manolescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Alecu Russo" din Bălţi - Republica Moldova. În 2011 Senatul Universităţii din Bucureşti i-a conferit titlul de Profesor emerit. În octombrie 2019 i-a fost conferit titlul de cetăţean de onoare al Capitalei.

Nicolae Manolescu s-a identificat cu literatura română, a fost în permanență în centrul literaturii vii, a fost îndrumător a sute de studenți și doctoranzi, ca profesor, precum și al tinerilor scriitori din mai multe generații. Ca om politic și ziarist de atitudine a militat pentru democrație și libertate.