Când se va scrie istoria românilor pentru perioada 1965 – 1990,  „fără ură și părtinire”, multe adevăruri vor ieși la iveală, deoarece se va permite accesul la documente ținute secrete, pentru a nu compromite unele persoane în viață sau cu funcții, iar timpul trecut ar putea să confirme sau să infirme, justețea măsurilor luate de factorii decidenți.

   Luând-o parcă înaintea istoricilor, epigramiștii, încearcă cu mijloace specifice să prezinte situații, fapte, întâmplări, personaje etc. să-și exprime gânduri, speranțe, idealuri.

   Câteva exemple   ...

1. „În comunism eram o zdreanță, / Pierdusem dreptul la speranță. / Cu libertatea alta-i treaba, / Sperăm mereu și tot degeaba”.
2. Mai sper și-acuma că Puterea / Va face-ncetul cu încetul / Să curgă laptele și mierea.../ Dar ce mă fac cu   ...   diabetul ?”.
3. Comunismul a picat, / Și de-acum e dat uitării. / Dar trecutu-ntunecat / Iar e viitorul țării”.
4. Românii, de-obicei isteți, / Sunt urmăriți de o năpastă, / Deși în piept au șapte vieți, / Ei o trăiesc pe cea mai proastă”.
5. „Rasa galbenă, zic unii, / Nu-s chinezii comuniști / Ci am fi chiar noi, românii / Terminați, flămânzi și triști”.
6. „Fusese-un activist sălbatic / În comunismul abuziv, / Iar azi, când a ajuns tomnatic, / E-un politician activ”.
7. „Când văd reclame la mâncare, / Pensionarii se întrec / Să demonstreze fiecare / Cu câtă poftă-nghit în sec”.
8. „Țăranii n-au știut în comunism, / De munte, mare, plajă, litoral, / Abia acuma fac și ei turism   ...   Electoral”.
9. „Chiar și în natură, toate / Sunt în rău modificate / De te miri și te cutremuri / Că și vremea-i după vremuri”.
10.  „Dormi tovarășe, în pace, / Că la noi sunt vremuri bune ... / Nu se spune ce se face, Nu se face   ...   ce se spune”.
11.  „Am închis repartitorul, / Amintindu-mi ce a spus, / În vremuri grele dictatorul   ... / Îmbrăcați o haină-n plus !”.
12.  „Știți, ideea nu-i cretină ... / Pentru criza-ndelungată, / Dăm pe el întreaga vină / Și-l mai împușcăm o dată”.