Din noaptea...

Din noaptea vecinicei uitări

În care toate curg,

A vieții noastre dezmierdări

Și raze din amurg,

De unde nu mai străbătu

Nimic din ce-au apus –

Aș vrea odată-n viață tu

Să te înalți în sus.

Și dacă ochii ce-am iubit

N-or fi de raze plini,

Tu mă privește liniștit

Cu stinsele lumini.

Și dacă glasul adorat

N-o spune un cuvânt,

Tot înțeleg că m-ai chemat

Dincolo de mormânt.

De la nuit...

De la nuit de l’éternel oubli

Où toutes choses coulent,

Toutes les joies de notre vie

Et les rayons du crépuscule,

D’où rien jamais n’est revenu,

Rien de ce qui a disparu –

Je voudrais tant te voir un jour

Resurgir enfin, mon amour.

Et si les yeux que j’ai aimé

Sont vides de clarté,

Regarde-moi donc sans bouger

De tes regards muets.

Et si la voix que j’adorais

Ne peut plus dire un mot,

Je saurais que tu ,m’as appelé

Par delà le tombeau.