În ziua cea sfântă şi mare,

La zece-ale lunii lui mai,

Se vede-o ciudat-arătare

Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai!

Când zorile-ncep să s-arate

Acolo-n tăcutele văi,

Din groapă ies moartele cete,

De-a pururi jăliţii flăcăi. (...)

Şi-ascultă..., iar ţara-i departe,

Sunt dealuri la mijloc şi văi,

Şi râul cel mare-i desparte

De mame pe bieţii flăcăi.

Şi moartea cea vecinică-nchise

Pe urmă-le tristele-i porţi;

Dar moartea lor viaţă ne dete:

Ferice de-asemenea morţi! (...)

George Coşbuc

(1866-1918)