„Socăciţele” sunt femei pricepute la gătitul mâncărurilor tradiţionale. Socăciţa ajutată şi de alte femei pregătea „zama”, friptura de porc şi găină, „găluştile”, colacii şi prăjiturile. Am reconstituit o masă de la o nuntă de altădată din Feldru. Socăciţele noastre Măriuca Ţiolan, Elena Domniţi, Nastasia Varvari au purces la prepararea meniului de nuntă. Aşa am aflat povestea bucatelor de altă dată, cu a lor gust.

Vecinii, prietenii şi rudele veneau la casa mirelui şi a miresei cu cinste, ce consta în: găină, zahăr, ouă, ulei, faină sau bani. Găinile erau tăiate şi „jumulite” de către femeile de ajutor, din care se pregătea „zama dulce”, friptura de găină. Cele mai frumoase două găini, fără să li se taie capul, se împodobeau pentru a fi date la naşi, odată cu strigătul la găină. Bărbaţii pregăteau şi fierbeau ţuica, o puneau în sticle pentru a fi servită de nuntaşi. Pregăteau sala, asigurau mese şi scaune în funcţie de numărul de oameni chemaţi la nuntă.

Prepararea bucatelor începea cu 3 4 zile înainte de nuntă, adică miercurea. În trecut, se pregăteau supă de găină (din găinile primite) cu toşmagi (tăieţei făcuţi în casă), aitură(Piftie), găluşte(sarmale), tocană şi colac. Astăzi, meniul s a îmbogăţit, răciturile fiind înlocuite cu un aperitiv diversificat, sarmalele, cu friptura de găină şi de porc cu garnitură de cartofi, iar cozonacul, cu foarte multe feluri de prăjituri.

La nunţi carnea de miel se consumă primăvara, după măsura oilor, începând cu sărbătorile Paştilor, gătită cu tocăniţă sau friptură, iar cea de oaie spre sfârşitul verii. Din carnea de oaie se mai gătesc şi ciorbele cu varză crudă.

Sarmalele (găluştele), odinioară erau gătite cu păsat de porumb, carne tăiată mărunt şi înfăşurată în varză crudă sau zamă de varză murată punând în oală, între ele, o bucată din capul afumat de porc. În zilele noastre sarmalele sunt gătite şi cu orez. Legumele folosite sunt ca şi astăzi fasole, varză, ceapă, usturoi (ai), roşii (porodici), castraveţi (pepeni), salată verde (şălate). Cel mai important produs foloditde către ţărani este cartoful.

Vinerea se coc colacii, se fac prăjituri pentru masa la care sunt poftite toate femeile care trec pragul casei mirilor. Femeile vin îmbrăcate în haine de sărbătoare, se aşează la masă şi servesc din prăjiturile pregătite, schimbă păreri şi experienţe legate de acest eveniment. Dacă ambii miri sunt din sat, seara are loc schimbul de cinste, adică socăciţele mirelui se duc cu găini pentru a i cinsti pe viitorii cuscri având prilejul să „tragă cu ochiul” la modul în care decurg pregătirile pentru nuntă. Uliţele satului vuiesc de strigăturile care scot în evidenţă calităţile mirilor: frumuseţea, bogăţia etc.

Colacul mare, „Colacul miresei”, se făcea din făină, 15 20 kg, cât o roată de car, ornamentat frumos şi se cocea într un cuptor mare( cf. Cultura tradițională imaterială românească din Bistrița-Năsăud, volumul I –Riturile de trecere, Vasile V. Filip și Menuț Maximinian, Editura Eikon).

Profesorul Radu Băeș ne spune că la intrarea în sala în care avea loc nunta, socăcița lua parte la ,,jiocul grâului”, de asemenea, ea spune ,,strigătura în prag”. După începerea nunţii, se preocupa ca bucatele să fie servite cum trebuie la masă şi, mai ales, să ajungă la toţi nuntaşii. La miezul nopţii participa la strigatul la găină, pregătind, de fiecare dată, o strigătură adecvată nănaşilor, totdeauna satirică, ceea ce mărea frumuseţea spectacolului. La final, participă la ,, stricatu’ miresii”, având din timp pregătite o pâine şi un cuţit, pe care îl aşează în poala viitoarei neveste. Câteodată, neamurile mai apropiate ale mirilor petreceau ,,pe-a-nturnatelea”, iar socăcița pregătea bucatele necesare.

Azi, socăcițele sunt chemate tot mai rar la nuntă, firmele de specilitate trecând încet-încet, socăcițele în legendă. În cadrul proiectului „Socăciţele – bucătăresele comunitare – păstrătoare, promotoare şi creatoare în artele culinare rurale tradiţionale”, derulat de Fundaţia „Progress” din Bistriţa, preşedinte senior editor Gheorghe Crişan, la Feldru, grupul de socăciţe a dezvăluit secretele pe care le deţin în arta culinară tradiţională la nuntă.