Casa memorială “Andrei Mureşanu” a găzduit un amplu eveniment menit să marcheze împlinirea a 150 de ani de la trecerea în veşnicie a poetului nepereche Andrei Mureşanu, autorul versurilor Imnului Naţional- “Deşteaptă-te, române!”.

Consiliul Judeţean şi Biblioteca Judeţeană ”George Coşbuc” au fost organizatorii manifestării ”Andrei Mureşanu – comemorare 150”, care a debutat cu cuvântul managerului Bibliotecii Judeţene, scriitorul Ioan Pintea, care a vorbit despre importanţa poetului în rândul celor mai mari nume româneşti, dar şi despre cărţile apărute pe marginea operei acestuia, menţionând aici ”Andrei Mureşanu. Poezii şi publicistică” -Editura Eikon, ”Andrei Mureşanu. Monografie” - Ion Buzaşi -Editura Charmides, ”Imnul Naţional Deşteaptă-te române. Scurt istoric” -Vasile Oltean-Editura Fundaţia Prima Şcoală Românescă, lansate cu acest prilej.

Alexandru Pugna, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, spune despre Andrei Mureşanu că este o personalitate remarcabilă a judeţului, cu care ne mândrim, faţă de care avem o datorie morală de a menţine aprinsă flacăra spiritului românesc: Chiar dacă ar fi aşa, ca Andrei Mureşanu să fi scris doar versurile poemului care azi se constituie în Imnul Naţional al României, şi tot ar fi unul dintre marii oameni de cultură. Dar Andrei Mureşanu este mult mai mult decât atât.

Prof. univ. dr. Ion Buzaşi a avut în centrul discursului poezia ”Un răsunet”, apărută în 1848, care după Revoluţia din 1989 a devenit Imnul de Stat al României: “ un cântec ce ne-a însoţit istoria, poetul îndemnându-ne la unitate, la unirea românilor şi la preţuirea limbii noastre”. Pr. dr. Vasile Oltean a demonstrat că dascălul de cântări, profesorul şi cântăreţul George Ucenescu este adevăratul creator al muzicii, după însăşi mărturia sa: „Sosind furtunosul an 1848, poetul [Andrei Mureşianu] căuta o melodie după care să compună un sonet, care să cânte între amicii ce erau să se adune la grădina parohului pentru o petrecere. Am cântat mai multe cântece de probă, iar sosind la ultimul cânt Din sânul maicii mele, iar că vine poetul [Andrei Mureşeanu], împreună cu patru domni români [N. Bălcescu, I. Brătianu, Gh. Magheru, V. Alecsandri]; [...] îmi dete d. Andrei Mureşan poesia făcută [...] îi probăm puţine rânduri şi văzând că în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine [...] Din ziua aceea, cântecul Deşteaptă-te, române! s-au făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea să-l cânte bine şi regulat”. Deci, compozitorul imnului este G. Ucenescu şi nu Anton Pann (între timp, Ucenescu devine cursantul lui A. Pann la şcoala sa de psaltichie şi tipar psaltic de la Seminarul Mitropoliei, profesorul popularizând cântecul ucenicului său). Cel care face confuzie între cei doi compozitori este episcopul, apoi mitropolitul Iosif Naniescu, confuzie care s-a perpetuat până azi. Deşi n-are notorietatea lui Anton Pann, G. Ucenescu este un merituos compozitor de muzică bisericească şi culegător de folclor românesc, autorul a mai multor volume.

Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta – directorul Spitalului Judeţean, a avut un expozeu despre statuia lui Andrei Mureşanu din Bistriţa, dezvelită pe 29 noiembrie 1938, în Piaţa Unirii ( în locul unde se află cum bustul lui Liviu Rebreanu), pe locul unde în urmă cu 20 de ani (1 decembrie 1918) plecase spre Alba Iulia delegaţia bistriţenilor pentru a vota Unirea cu Ţara. Pentru prima dată statuia de bronz a poetului (300x100x90 cm) a fost admirată de peste 80.000 de bistriţeni, adunaţi pentru a cinsti marele eveniment, personalităţi ale culturii şi artei, urmaşi în linie directă ai poetului. Andrei Mureşanu, omul şi luptătorul, admirabil redat artistic de sculptorul Corneliu Medrea, scrutează vizionar viitorul naţiunii sale în care crede. Mâna dreaptă ridicată energic inspiră privitorului ideea de forţă călăuzitoare, atât de necesară maselor în revoluţie. În timp ce mâna stângă, într–un gest de reţinere abia stăpânită, strânge filele unei cărţi ce poartă deviza dragă paşoptiştilor "Dreptate, Frăţie". Dar vremurile erau tulburi şi, din păcate, după numai doi ani, în urma dictatului fascist de la Viena, statuia a trebuit să fie mutată la Sibiu, de unde va reveni în anul 1945, fiind aşezată de această dată pe locul unde şi astăzi localnicii, dar şi oaspeţii oraşului, o pot admira.

A fost o întâlnire de suflet, ca o fereastră deschisă să intre aerul proaspăt în contemporaneitate, redescoperind pe poetul cu suflet de foc, pe bravul roman Andrei Mureşanu, după cum a concluzionat directorul Ioan Pintea.