Ne cunoaştem dintr-un vis:

tu – plină de viaţă, eu – proscris.

Înaintăm pe sub un cer de gheaţă:

eu – captivul somnului, tu – plină de viaţă.

Ce faci cu aceşti trandafiri

atât de plini de simţiri?

Undeva, o mână ne mai ţine

în cumpănă – cui aparţine?