Aprind un chibrit roşu pe

Pielea fiecărei iubite ce vrea să rămână singură.

Pe marginea amintirii

Se adună păsări şi soare.

Întinsă lângă mine ca un orizont

Respiraţia ei joacă panterele sângelui,

Ciudata suprapunere a focului,

Concurs viu al maşinilor de ultimă modă.

Aprind un chibrit

Pielea fiecărei iubite singure,

În cinstea mângâierilor vindecătoare de timp,

A ţigării iluziilor,

Şi dansul grecesc în care am strâns

Cureaua cu nestemate ale gândului.

Pe marginea amintirii

Se adună păsări şi vânt, stele

O fereastră dimineaţa de harnicul aurar

Ori poate „Muza dormind”a lui Brâncuşi,

Asemănătoare cu ideea mea neterminată…