Din urmă vine ceața ca o haită

Flămândă și cu ochii numai în zare

Să ne grăbim e drumul de un om

Și să-l scăpăm și-acum de-mbrățișare

Poate auzi sub palidele stele

Ce rece strigăt cheamă și egal

Cu ritmul lui în trupuri ni se zbate

O frunză veștezită de metal

Dintr-o pădure vai nestrăbătută

Ori poate-mpinsă-n timp cu viclenie

Se-aude pasu-i încă pe sub zare

și-i frunza steagul ei ori cine știe

Ce poate fi  acum când vine ceața

Flămândă și cu ochii numai zare

Să ne grăbim egal se zbate frunza

Sub vânt egal pornit spre fiecare

(Din volumul „Păzitorul de cântece”,

 Editura Eminescu, 2001)