Mama îşi aduna lacrimile

Într-o cană de lut,

Semăna într-un pumn de pământ

Cărări neştiute.

Când tristeţea o strângea,

Săpa în măduva zilei,

Arunca durerile-n vânt.

Cu palmele-i aspre

Mângâia marginea lumii.

Mi-a croşetat chiar rochia de mireasă

Cu andrele din razele lunii.