Răsfoind colecția revistei Magazin  istoric din anul 1969, dau peste  ARIPI  TINERE, revista cultural – științifică a elevilor Liceului  Nr. 2 din Dej, în care mi s-a publicat o traducere  din Pierre  de  Ronsard   ...   „Sonet  pentru  Elena”. Recitindu-l, mi-am amintit că atunci când l-am  tradus, profesorul de limba franceză, Ioan Cristoreanu, m-a luat de braț cerându-mi să citesc versurile în limba română iar el le citea în limba franceză ca să vedem dacă se armonizează. Socotind că traducerea e acceptabilă, am înaintat-o profesorului de limba română Badiu Sabin care era redactorul șef al revistei liceului. Acesta, după ceva timp, m-a admis în cenaclul literar al liceului, unde nu am putut convinge că aș avea ceva talent literar, după ce am citit câteva poezii,  așa că   ...

   Exemplific cele afirmate reproducând două strofe din „Sonet  pentru  Elena”  

   „Când tu vei fi bătrână și seara stând în casă / Cu candela aprinsă, încet începi să torci, / La versurile mele tu gându-l ți-l întorci / - Ronsard mă celebrase pe când eram frumoasă,

   Și tot ce-ți stă în juru-ți, chiar o servitoare / De muncă vlăguită, culcată de cu seară, / Ce-n vis la al meu nume începe să tresară / Te laudă, te face pe veci nemuritoare ...”.

Și trei strofe din creația proprie  „Aripi  de  vise”

   „O aripă de vis, o aripă de vânt / Să pot zbura pe-acest pământ / Armuri de vis s-adun grămadă / Să le închid la mine-n ladă

   Așa mereu să tot adun / Să-mi construiesc din ele-un turn, / Și-n vârful lui în loc de horn / Să-mi instalez un corn

   Să suflu-n el ca un nebun / Și zările să le adun / Să pardosesc cu ele-un drum / Pe care să mă duc de-acum”.

   Recitind revista, mi-au venit în minte multe întâmplări din anii de liceu, dar și afirmațiile profesorului Mircea Daroși   ...   „Aș întoarce roata vieții, / Dar destinul nu mă lasă / Și-mi duc crucea bătrâneții / Cu tot greul ce m-apasă”.