Domnul Nick Kazan, în calitatea sa de ateu propagandist, ne ia la ţintă pe noi ortodocşii şi creştinii în general, considerându-ne nedemni de secolul nostru, trimiţându-ne nonşalant, ca mod de gândire, direct în evul mediu, acolo unde, crede dânsul, credulitatea dă mereu pe afară. Dl. Kazan, un nume parcă predestinat, se aruncă febril prin ziare online, mai nou pe micul ecran, unde ne explică dânsul, cum este să nu gândeşti ca dumnealui, cum putem noi, atâtea milioane de români să credem într-un Dumnezeu care nu există, de ce nu luăm noi exemplul nordicilor care, fiind în bună parte atei, o duc foarte bine, nu ca noi amărâţii.

„Trăim în libertate sau asaltul Bisericii?” Este titlul unui articol în care mister Kazan se răţoieşte tocmai în ziarul nostru, „Răsunetul”. Corect domnule Kazan se scrie „Trăim în libertate sau ÎN asaltul Bisericii?” Libertatea, domnule Kazan, nu este doar a dv. Este şi a noastră, a zecilor de milioane de creştini care credem în Dumnezeu, în Sfânta Treime, în Biserica lui Hristos. Agresivitatea unor propagandişti atei, anticreştini, este ridicolă şi neserioasă. Noi nu vă tragem de urechi să veniţi la creştinism, cum o faceţi dv.ca să ne ateim, chiar cu o serioasă doză de ură mai mult sau mai puţin camuflată. Trebuie să trăim în pace cu dv. ateii deşi suntem foarte deosebiţi, adică noi cu Dumnezeu, dv. fără Dumnezeu.

Dl. Kazan ne spune, bine iritat, că pe traseul Bistriţa-Caransebeş-Turnu Severin şi Timişoara-Deva-Bistriţa, a văzut peste o sută de biserici noi, iar în Serbia, ochii bine agăţaţi în fereastra maşinii, ai domniei sale, nu au văzut nici măcar o singură biserică construită recent. Aşa că dl. Kazan se aruncă în concluzia finală, „Atunci cum se explică explozia de construcţii de biserici în România şi asaltul en gros al Bisericii asupra unei populaţii paşnice?” Poate a şi lăcrimat un pic de grija milioanelor de români supuşi la asemenea casne! Poate îi convenea mai mult să vadă în fiecare sat câte un stabiliment, de pildă, în loc de biserică.

Construirea de noi lăcaşuri de cult nu este un capriciu ci o necesitate liturgică, mai ales la oraşe, acolo unde în timpul comunismului era interzisă construirea de biserici. Construirea şi întreţinerea acestora sunt finanţate, în cea mai mare parte, de comunităţile parohiale care sunt principalii lor beneficiari. În ceea ce priveşte sprijinul de la bugetul Statului pentru cultele recunoscute, nu doar Biserica Ortodoxă Română, potrivit Ministerului Finanţelor Publice, acesta reprezintă doar 0,2% din bugetul de Stat, sau 0,08% din PIB-ul ţării noastre. Sprijinul financiar de la bugetul de Stat pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului este în conformitate cu Legea cultelor 489 din 2006 şi Legea Catedralei Mântuirii Neamului 376 din 2007. Costurile estimate de constructori sunt undeva între 80-100 milioane euro. Aceste fonduri financiare provin, în cea mai mare parte, din donaţii ale credincioşilor şi sponsorizări din partea unor firme. Ca să avem o imagine plastică, construcţia Catedralei costă cam cât costă 8 km. de autostradă românească.

Dragă domnule Kazan, o să vă prezint câteva dintre acţiunile filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române, date oficiale, uşor verificabile de oricine. Acţiunea filantropică a BOR, anul trecut, a depăşit valoarea de 18 milioane de euro. Sunt 784 instituţii şi servicii sociale, dintre care, 141 cantine sociale şi brutării, 50 instituţii medicale şi farmacii, 75 centre de zi pentru copii, 68 centre educaţionale, 15 centre de zi pentru vârstnici, 47 centre rezidenţiale pentru vârstnici, 35 centre de tip familial, 38 grădiniţe sociale, 130 centre de informare, consiliere şi resurse, 2 instituţii de învăţământ pentru adulţi, 18 centre de urgenţă pentru persoane fără adăpost, victime ale violenţei domestice şi ale traficului de persoane. Se află în derulare 271 proiecte şi programe sociale, dintre care 178 finanţate din fonduri proprii. În 2013 au beneficiat de asistenţă socială 22.945 copii din aşezămintele sociale ale BOR, 4.920 persoane cu dizabilităţi, 15.086 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti.

Nu confundaţi BOR cu unii preoţi lacomi de bani, aceştia nu sunt reprezentativi pentru Biserică, unde s-au strecurat din păcate, aceştia, mai devreme sau mai tărziu, vor suporta toate consecinţele. BOR este păstrătoarea identităţii şi supravieţuirii neamului nostru românesc.

Viaţa omului trebuie să aibă un sens, un parcurs, o ţintă, un final, ea nu merge spre nonsens, are un scop precis. Scopul final al creştinismului este mântuirea sufletului omenesc prin Dumnezeul Cel Atotputernic Drept şi Iubitor. Scopul final al ateului nu există, sau dacă există, acesta este moartea, aruncarea în nonsens. Cât trăieşte aici pe pământ, ateul se îmbracă în aşa zisul scop al burdihanului , al burţii pline, al banului gârlă, al exploatării altora pentru beţia puterii asupra lor. La ei sufletul nu există.

Este minunat şi demn pentru un popor european creştin, poporul român, să ridice biserici noi necesare unor comunităţi numeroase, decât să ajungem să vindem biserici goale şi să le facem spaţii comerciale, aşa cum vedem că se poartă în Marea Britanie şi în alte ţări europene secularizate. Trebuie să alegem, suntem cu Dumnezeu, sau nu suntem cu El.