Prima ediție a sărbătorii cu acest nume s-a încheiat de ceva timp, dar a

lăsat în amintirile noastre o zestre de amintiri frumoase și inspirație nebănuite.

Timpul avut la dispoziție pentru a organiza acest eveniment a fost de mai

puțin de o lună de zile și cu toate acestea foarte mulți români au venit la Viena,

ca să se împrietenească, să se încarce de cultură și frumos românești.

Sărbătoarea numită generic „Izvor de suflet românesc” a fost organizată

de Cercul Cultural Româno-Austriac ”UNIREA” Wiener Neustadt și RTV

UNIREA din Viena, avându-l ca președinte pe domnul Ioan Godja.

S-a sărbătorit Ziua Europei (a XIII-a Ediție), Ziua românilor de

pretutindeni, Ziua Copilului.

Domnul Ioan Godja transmitea gândul bun către invitați:„Omagiem și noi

prin cele 3 sărbători, cu un generic anume ales, pentru a ne pune sufletul de

roman pe un izvor mânat de dor, care nu va seca nicicând de am veni din orice

alt pământ.

În anul omagial al satului tradițional românesc, fiecare român plecat își

croiește calea înspre acasă ori își tivește valea gândurilor înspre cărări

presărate cu semințe de dor. Astfel în acest an am injghebat o Sărbatoare cu

acest generic „Izvor de suflet românesc” tocmai pentru a însufleți reuniunea

noastră de suflet punând pe primul loc Alba Iulia din a cărei Cetate România se

vede unită, dar în același timp văduvită de cei plecați.”

Și astfel, evenimentul a căpătat anvergura de înaltă cultură, de înalt

patriotism.

Programul a cuprins momente de literatură, muzică, poezie, expoziție de

pictură, prezentarea satului și portului popular românesc.

Au participat peste 75 de personalități ale culturii românești, scriitori,

profesori universitari, etnologi, muzeografi, jurnaliști, din România și din multe

alte țări.

Rând pe rând, în prezența a peste 75 de persoane, românii prezenți au

vorbit despre locul de baștină, despre tradițiile satului românesc, au adus cu ei

frumoase costume populare, folclorul local, apoi și-au prezentat creațiile literare.

La acest eveniment, fiecare inimă de român a bătut cu dor şi drag, cu

respect şi cu apreciere faţă de ţara natală! Un eveniment în care s-au format

punţi de comunicare, s-au întărit prietenii, s-au schimbat percepţii şi mentalităţi

prin lectură în comunitatea românească.

Este vie în sufletul nostru prezentarea cărții „Macea. Înscrisuri

monografice”, de către distinsa doamnă profesoară Floare Ranta Cândea. O

carte de poveste cu poveste despre satul său natal, cu nostalgia trecutului

readus la prezent, o carte cu arome și condimente nostalgice, care te îndeamnă

la o lectură profundă și atentă.

Cartea este construită într-o arhitectură aparte, care aduce în prim-plan,

prin prisma propriei vieți a autoarei, trăită în satul natal, Macea, o lume care nu

se mai regăsește decât în memoria cea vie a unor amintiri trecute.

Găsim în paginile cărții peste 1300 de fotografii, care împânzesc

conținutul, din care se deslușesc portul popular, datini locare, arhitectura caselor

de locuit și a gospodăriilor din Macea, rețete culinare și foarte multe cuvinte și

expresii specifice graiului local.

Mai aflăm din rândurile acestei opere, că pe aceste locuri au avut loc și

evenimente tehnice deosebite: zborul temerar de la Siti și zborul cu

hidroavionul, de acum 105 ani.

Autoarea dedică această carte tuturor celor care îmbrățișează fapte,

frumuseți umane, lăcașuri și povești adunate între coperte neruginite.

Lecturând această carte îi astâmpărm autoarei dorul de cititori, comparând

acest dor cu „dorul zidului de fereastră”.

Cu sfială și cu dor nespus pentru românii de pretutindeni s-a apropiat de

„Izvorul de suflet românesc” de la Viena, distinsa doamnă Nadia Urian Linul

care a adus aici universul satului românesc din zona Năsăudului. De acolo, pe

unde și-au purtat pașii Coșbuc și Rebreanu. A venit cu mesajele sătenilor din

Cristeștii-Ciceului, cu frumoasele costume populare, cu descrierea tradițiilor

locurilor unde s-a născut, și și-a petrecut copilăria, unde își desfășoară

activitatea ca profesor de istorie și ca scriitoare. Toate acestea cuprinse în

cartea „Povești din sat”.

Cuvintele cărților scrise de dânsa în dulcele grai ardelenesc sunt dăltuite

în tipare ce vor să păstreze întru eternitate povestea fascinantă a satului

ardelenesc, cu haruri și balsamuri ce tămăduiesc sufletele țăranilor, acum, multe

icoane în suferință.

Rădăcinile sufletului, precum al copacului sunt înfipte adânc în pământul

în care a crescut: „…eu m-am născut la sat, am copilărit și am muncit o viață, ca

dascăl al unui sat. O spun și am spus-o cu mândrie, oriunde m-au dus pașii. M-

am considerat o norocoasă pentru că am avut această șansă!

Prin ceea ce scriu, vreau să dau viață, să fac demersuri de salvare ori

măcar de conservare a tot ceea ce este dăinuit în spațiile rurale pline de mister

și natural.”

Cu pasiune și mândrie a povestit românilor adunați la Viena, la marea

sărbătoare, că în anul Centenarului Marii Uniri a reușit să înființeze la școala din

Cristeștii-Ciceului un muzeu al satului.

În muzeu se desfășoară acum lecții, lansări de carte, programe artistice,

șezători, dar mai ales să rămână peste veacuri , o dovada a felului în care au

trăit, au muncit și au trăit strămoșii , că și- au păstrat crezul , legământul ,

crucea, datinile, obiceiurile , modul de viață, cu bune și rele, cu greul sau ușorul

timpurilor.

Ceea ce este expus este prins în imagini. Ceea ce nu se vede este

munca, implicarea oamenilor, dragostea cu care s- a lucrat , dând fiecare din

timpul și vremea sa, din bogăția …sufletească, cu multă râvnă și bunăvoință.

Ceea ce se găsește în muzeu este și în „Poveștile din sat”.

Nadia Urian Linul conferă textelor sale un parfum aparte a lumii satului

bistrițean, care constituie o adevărată pledoarie pentru frumos și renaștere.

„Cu rigurozitatea cadrului didactic bine școlit, cu experiență și răbdare,

mânuind admirabil dialogul între personaje, doamna Nadia Urian Linul

descifrează în lumea satului „vremurile trecute”, „anii tinereții”, dar și ai

senectuții, descrie săteni „plăcuți la chip și la vorbă”, care se împrumutau uneori,

nu cu bani, ci cu „lucrul”, cum credința și speranța nu îi părăseau niciodată, cum

lucrurile au rămas, dar oamenii au plecat dincolo, în veșnicie”, așa declara pe

bună dreptate profesorul Augustin Rus, român de prin părțile locului.

Dacă vrem să retrăim în suflet anii copilăriei, avem acum un mijloc potrivit:

„Povești din sat”!

Momentele literare au fost presărate de recitaluri susținute de micul patriot

Tudor Limbean din județul Alba; Andra Sâiu, interpretă a folclorului oltenesc,

Caracal și Romanați, jud. Olt; Alexandru Făgădar, interpret folclor ardelenesc

din județul Cluj; Corul Casei de Cultură Mihai Viteazu, județul Cluj, dirijor Pr.

Sebastian Zăhan.

Săbătoarea de suflet de la Viena a românilor de

pretutindeni, va rămâne mereu vie în inimile noastre, o zestre de inspirație

pentru scriitori și artiști, dar și pentru organizatori, pentru proiectarea unei noi

ediții în anul 2020.

Mulțumim gazdelor și organizatorilor, în frunte cu președintele Cercului

Cultural Româno-Austriac, domnul Ioan Godja, pentru crearea minunatului

cadrului de manifestare, la cel mai înalt nivel, a românismului sincer și adevărat!

A consemnat

Col(r)dr.ing. Constantin AVĂDANEI

Președintele Grupului de Inițiativă ,,CENTENAR-MAREA UNIRE-ALBA IULIA-2018”