Odată,

într-un alt anotimp,

pe un deal rotund,

abia ieşit din iarnă

şi colorat între verde şi verde crud,

am îngenuncheat în faţa zâmbetului tău

şi aşa,

firesc şi ţărăneşte,

ţi-am legat şiretul de la bocanc.

Timpul s-a mai pe-trecut.

Dealul a mai scăzut,

s-a făcut mai pătrăţos

şi tot mai cenuşiu.

Iar mie

mi-au mai îmbătrânit flăcările.

Dar tot mi-aş mai dori,

măcar o dată,

să mai pot împleti

şiretul bocancului tău

cu firul gri din ochii mei

transformaţi în mărţişoare.