Cristofor Columb

Ia-mă cu tine, Cristofor Columb,

străbunii mei

au fost legaţi de glie

şi nicio mare nu i-a legănat.

Opincile lor

aveau înfăţişare de caravelă,

dar navigau

numai prin lutul ogoarelor.

 

Eu sunt ascultător, te-oi urma

pe multe paralele şi meridiane.

Nu vei fi silit

să-mi legi piciorul de corabie.

 

Pentru tot ce voi face

pun numai o condiţie:

să-i tăinuim domnului Cortez

pământurile noi

ce le-om descoperi.

 

Destăinuire

V-aş spune cum luna

se leagănă pe valuri

dacă aş fi văzut vreodată

marea.

Cum gladiatorul

se bătea-n genunchi,

de-ar fi venit piraţii

să mă ia-n corăbii.

Cum ochii tăi

au lacrimi cristaline

vreodată dacă

mi-ai fi plâns pe umeri.

Aşa vă cânt coline,

mesteceni făclieri

şi mierle negre

fluierând în ramuri.   

   

Fixare

Fixat sînt pe veci pe-o culme de deal,

n-am zepelin, n-am aripi

doar bietul dor de ducă

îmi poartă gândul

prin multele cetăţi.

Mi-s drumurile scurte

şi se suprapun ca firele de aţă pe un ghem.

Nu ştiu nici una din marile minuni 

ce trebuiesc văzute

măcar odată-n viaţă,

nici jalea atâtor dezrădăcinaţi

dorind să-şi aşeze

numai pentru o clipă

tâmpla pe o glie

în satul lor natal.

 

Satul

Satul meu 

nicicând nu va pleca

în altă parte să-şi caute norocul

În jurul lui se învârte

şi se toceşte lumea.

Iată pe dealuri clăile de fân-

cuşme uriaşe de neînvinşi haiduci.

Aici mi-e patria

şi ale copilăriei

picioare desculţe

ce-au sângerat prin mirişti...

 

Tata şi Hemingway

Tatăl meu la douăzeci de ani

fără voia lui

a ajuns cătană la impăratul.

A fost in Galiţia şi în Italia.

A participat la bătălia de la Piave

unde a luat parte

şi Hemingway

despre a cărui existenţă 

nicciodată n-a ştiut nimic.

Amândoi şi-au luat 

adio de la arme.

Fiecare in alt fel dându-şi seama

ce inutil era

războiul lui Franz Josef.

 

Cântec

Și va veni uitarea

peste tot ce-am scris

ca o ploaie binefăcătoare.

Ori mic ori mare

tot așa va fi.

După ce va trece 

un mileniu

din alte surle

vor cânta poeții.

Noi am încercat

mereu să ne-adaptăm,

n-am jurat credință

numai lui Apollo.

Mai marii zilei

de multe ori ne-au pus

să înveșmântăm

ridicolul în cântec.

Cam toți ne-am supus,

moda era veche

de la cuneiforme

până la înscenarea

zborului în lună.

 

Cântec

Până la steaua

în care ochii tăi vor arde

și sufletul tău de pasăre bătută

va încerca

să calce depărtarea.

Totuna ar fi

de m-ai chema,

de-ai vrea să mă alungi.

Eu voi veni, voi veni

ca o inevitabilă planetă.

 

Balada încercării

Acest poem nu poate

fi înțeles decât de cei 

și cele trecuți de 

șaptezeci.

Și eu și tu

ne-am hotărât

să-l dezgropăm

pe cel care-a murit.

Credeam că precum Lazăr

poate va învia

și nu va fi degeaba

munca ta și-a mea.

Am săpat o zi

în satul înghețat,

cu răngi și târnăcoape,

dar de nimic n-am dat.

Ne-am trudit și-a doua,

din zori pân’ la înserare,

și ne-a fost rușine

de această încercare.