Liderilor comunişti le-a plăcut vânătoarea dintotdeauna. Dealul Negru a fost o destinaţie nu doar pentru Nicolae Ceauşescu, ci şi pentru cei dinaintea lui.

Scriitorul Dan Ciachir, un cercetător al epocii trecute, povesteşte, într-un interviu acordat celor de la Evenimentul Zilei, că, după semnarea documentelor cu privire la retragerea trupelor sovietice, Hruşciov a venit la Dealu Negru, unde s-a „îndrăgostit” şi de vinul de Lechinţa.

„Rep: După semnarea acordurilor de la Buftea, în 1958, Hruşciov s-a întors la Moscova?

D.C: Nu, a urmat o vânătoare la Dealu Negru, la vreo 30 de kilometri de Bistriţa-Năsăud, organizată de Maurer. De la Buftea până la Bistriţa s-a mers cu trenul regal. La Dealu Negru, într-un loc foarte frumos şi izolat, în munte, la masă, Hruşciov a descoperit un vin pe gustul lui, alb, extrem de sec: Steininger: Plantat la Lechinţa de saşii stabiliţi îm împrejurimile Bistriţei. Vinul i-a plăcut foarte mult lui Hruşciov; atât de mult încât a luat cu el şi la Moscova.

Ulterior s-a vorbit despre "butoiul lui Hruşciov" din care i se trimitea cu regularitate. Însă aşa cum multe cetăţi greceşti se revendică locuri natale ale lui Homer, se credea că "butoiul lui Hruşciov" rezidă în judeţul Olt, la Sâmbureşti, pe fostele domenii ale lui Vintilă Brătianu.

Cabernetul de Sâmbureşti era singurul vin care se îmbutelia în sticle de 330 de mililitri (cu etichetă bătută la maşină) în anii ’60, în Bucureşti. (:::) Însă adevăratul "vin al lui Hruşciov" a fost Steiningerul de la Lechinţa”, explică Dan Cioachir în interviu.