Năsăudeanca Lucreţia Mititean îşi adună gândurile şi amintirile pe ritmuri de vers în volumul „Crizanteme” apărut la Editura Ecou Transilvan. Sufletul este oglindit în faţa cititorilor printr-o serie de mesaje care aduc în prim plan frumuseţea chipului uman a lumii în care trăim, a credinţei care a fost, de-a lungul timpului, pavăză bună. Alături de soţul Ioan Mititean, cu care convieţuieşte de mai bine de 50 de ani, şi de copiii lor, Lucreţia Mititean trăieşte într-o lume a frumuseţii care o şi inspiră în versurile pe care le-a scris de-a lungul timpului.

De la poezii care pot fi rostite ca rugăciuni până la declaraţiile de dragoste, versurile Lucreţiei Mititean sunt aşezate într-o lume a scrisului, în care cuvântul capătă putere. Se vede sensibilitatea poetului în fiecare vers, de la cele ale leagănului copilăriei până la cele dedicate divinităţii. „Sunt o scamă/ Sunt o frunză” spune Lucreţia Mititean, cea care este o dăscăliţă care a luminat, de-a lungul timpului, sute de elevi care au prins, mai apoi, drag de carte. Fiecare dintre noi se va regăsi în acest volum pentru că el surprinde valenţele spiritului uman, aducându-ne pe aripi de poezie frumuseţea chipului şi sufletului unui nume: Lucreţia Mititean.