,,Ei, nu, la noi nu se poate întâmpla nimic, am văzut harta seismică a patriei și s-ar speria doar pisicile și câinii, că ei simt...”

       Cam așa mi s-ar putea răspunde din partea multora, însă eu nu știu dacă și plăcile tectonice din adâncuri știu și ele despre această hartă, încât să dormim imperturbabili.

       Îmi aduc aminte că în seara acelei zile fatale de martie, 1077, când la București a fost cutremurul, eram în casa mea de la țară și am simțit clătinarea adâncurilor, iar candelabrul a început a se balansa îngrijorător.

       Liniștiți la modul absolut nu prea putem fi, deoarece în ultimul timp am văzut cutremure care tind spre 5 pe  Scara Richter, destul de serioase în zone pe care le-am crezut sigure: Timișoara, zona Bacăului, ceva spre Sighișoara noastră și Tg. Ocna.

       Nu știu dacă cineva este autorizat (adică să aibă acceptul oficial) pentru a zice câteva vorbe vizavi de ce se întâmplă, știut fiind că atunci când nu te aștepți, atunci survine elementul  de insolit și chiar dezastruos.

       Avem atâtea instituții birocratice pentru a te autoriza să ridici niște construcții, încât te apucă durerile de cap  și desigur, de...buzunar. Acum ar fi cazul să poată dovedi că au trecut de vârsta creșei și ar putea vorbi despre soliditatea construcțiilor pe care le autorizează, iar preocuparea lor nu e doar de colectarea  banilor și inventarea de piedici.

       Ar putea povesti cei ce construiesc,muncitorii chiar, fiindcă ei știu toate, antreprenorii... Iată un timp perfect pentru așa poveste!

 Dați-le cuvântul, domnule  Prefect, domnule președinte al Cons. Județean, Radu Moldovan. Dacă nu acum, atunci când?

       Privesc și eu, ca și toți citiorii ceea ce s-a construit post 1989 și multe blocuri și locuințe mi se par de o fragilitate înspăimântătoare. Da, am văzut și lucruri bune, cum ar fi casa în care locuiesc, unele blocuri noi ca cel cvadruetajat de pe str. Roman-Vivu  și altele, dar...restul?

       Chiar pe strada unde stau, știu o construcție mare, frumoasă, dar fără structură de rezistență. Am rămas uimit când am văzut-o, proprietarul a vândut=o, a plecat din această lume, era un om deosebit... Dar cei ce locuiesc acolo, știu cât e de primejdios?

       Vedem blocurile de lângă Kauflandul de jos, spre Viișoara și mi se par frumoase, zvelte, dar de o fragilitate  care  mă tulbură. Desigur, că toate-s în mâna lui Dumnezeu, dar noi facem lucruri rele și așteptăm să ne protejeze Dumnezeu printr-o intervenție directă.

       Treceți vă rugăm pasarela spre Viișoara, pasarela celebrului sindicalist Mitrea și vedeți în partea stângă un cvartal de care te minunezi că stă în picioare și nu e luat de vânt. Siluet cât se poate, paralel cu șoseaua și cu o structură de rezistență ce pare o improvizație. O spun eu, care am ridicat două case și am mai ajutat pe unii cu sfatul; n-aș vorbi altfel. Mă mir că stă în picioare. Îmi pare și cu o înclinare în mai multe direcții de pe acum. Ce va fi cu asta nu la  un cutremur, ci la un simplu tremur de 3-4 grade al pământului?

        Cine a autorizat așa ceva? Cine a acceptat să construiască după un asemenea proiect? (că o fi un proiect). Cine va accepta să locuiască în așa construcție? Eu unul prefer să stau într-o colibă sau un bordei, dar nu să-mi pun viața voit sub semnul întrebării, fiind ieftină.

       Desigur, construcția va arăta mai bine după ce se va tencui, totul va părea OK, poftiți să vedeți. După nenorocire, apoi vedem lacrimi și moarte și...justificări de pe urma  celor implicați. Poate și acțiuni penale...

       Astea-s părerile unui om nepriceput, dar în numele tuturor nepricepuților, așteptăm un PRICEPUT local care să ne vorbească și să ne liniștească, eventual să ne cânte ceva să ațipim liniștiți.

       Nu, nu despre lipsa asigurărilor de locuințe să ne vorbiți, cum că cetățenii nu înțeleg ce valoare mare are o hârtie de asigurat și cum cutremurele se sperie de acele fițuici frumos editate și plătite ,,en gros”, ci despre soliditatea celor ce s-au construit.