Cum să mă încumet să scriu despre Luceafăr?

Au scris atâţia şi bine şi frumos ...

Aş încerca măcar, cum pot eu, să îl apăr

De gândul cel hain, meschin şi veninos.

Când mă gândesc la Dânsul, văd roata cum se-nvârte

Tot pe obada ruptă de pietre de granit

Ce macină istorii din ţări mai neavute,

Deşi le dete Domnul din tot ce-i de dorit.

Aşa e datul sorţii – să nu găsim limanul?

Şi orice stăruinţă să fie în zadar?

Poete nepereche, ca-ntreg aliotmanul

Şi lotrii de acuma ţin neamul tot pe jar.

De-acolo, dintre stele să dai cu buzduganul

De vorbe cu tăiş şi cu răsunet clar,

Să ţină minte hoţii că nu ţi-ai uitat neamul

Şi slova-ţi iscusită îi spurcă nu-n zadar.