,,Vreau să fiu spirală vie,

Făurită din cuvinte.

Între cercurile strâmte,

Timpul trece-nu se simte.”

( Ileana Surducan )

Ileana Surducan este studentă in anul I de master la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia Ceramică. Încă din anii de liceu ( Liceul de Arte Plastice ,,Romulus Ladea” din Cluj-Napoca ) ea a cochetat cu poezia, a debutat în volumul colectiv ,,Tonomate de vise” ( Editura ,,Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2002 ), a participat la câteva concursuri de poezie, a câştigat mai multe premii.

Volumul său de versuri ,,Marele festin” ( Editura ,,Cermi”, Iaşi, 2004 ) a apărut ca urmare a obţinerii locului III la Concursul de poezie ,,LicArt”, Bucureşti, 2003.

Pentru Ileana Surducan poezia este în primul rând un joc zglobiu, de obicei vesel, în care cuvintele par a fi nişte prieteni de zbenguială copilărească.

De fapt, poeta lasă deoparte culorile sau lutul ceramicii şi adăstează printre cuvinte, ca într-un spaţiu de refugiu sorescian amintind de volumul acestuia ,,Unde fugim de-acasă?”. Multe poezii sunt nişte invitaţii la joc : ,,De-a inventatu”, ,,Când ninge”, ,,Poveste-n galop” etc.

Sub zâmbetul şugubăţ , sub masca ludicului din multe poeme se ascund şi note grave, întrebări despre confruntarea omului cu timpul, cu moartea. Vremea, ,,molia bătrână” distruge totul rând pe rând ( ,,Marele festin” ). Într-un avânt juvenil, poeta ne cheamă ,,Să prindem minutul / Ce fuge de noi” ( ,,Chemare” ), ne îndeamnă să afişăm o atitudine mai detaşată în faţa lui ,,Cronos”. Ea îşi regizează comportamentul în funcţie de culori : ,,Sunt veselă ca galbenul...Sunt dulce ca şi rozul” ( ,,Culoarea cea nouă” ). Prin cuvinte trecerea timpului este atenuată : ,,Vreau să fiu spirală vie,/ Făurită din cuvinte. / Între cercurile strâmte, / Timpul trece-nu se simte.” ( ,,Dialog” ).

Ileana Surducan are toată disponibilităţile pentru a scrie poezii pentru copii. Poeta ştie să se copilărească, ştie să treacă cu lejeritate din realitatea infantilă în lumea fantastică a poveştilor, a basmelor, în care răul este pedepsit până la urmă ,,Regele năuc”, despotul, este părăsit de curteni ( ,,La curte” ) . Tot o poveste sunt şi ,,bârfele” dintre flori, în poezia ,,Bârfe”, ea având ca model ,,Rapsodiile de toamnă” ale lui George Topârceanu.

Într-un autoportret Ileana Surducan ar dori să fie ,,o fântână/...plină de cuvinte” pe care uneori nu le poate salva, convisă că prin fantezie poetică se poate construi orice : ,,E greu, dacă nu eşti poet” ( ,,Sora mea face catedrale” ). O reuşită poezie este ,,Mâna”.

Jocul şi ghiduşiile sunt însoţite de sarcasm : ,,Intraţi, intraţi, / Crocodilii sunt legaţi. / Poftiţi, poftiţi, / Crocodilii sunt lihniţi” ( ,,Crocodilii” ). Printr-o enumeraţie lungă se înşiruie semnele primăverii ( ,,Început” ).

Poetei îi displac reţetele prestabilite, obişnuinţele comune ( ,,Plictis în piramidă” ). Poezia e pentru Ileana Surducan o cale de regăsire de sine : ,,De sine regăsire! / Ce clipă-nălţătoare! / Dormeam nestingherită / Pe pragul de intrare.”( ,,Uite că mă uit” ). Pentru ea, pentru poezie, Ileana Surducan consimte să aştepte momentul potrivit : ,,Dacă aş fi un mugure, / N-aş mai trăi pentru nimeni / Decât pentru viitoarea / Floare” ( ,,Dacă...”).

,,Marele festin” este o invitaţie la un banchet al poeziei, la care se intră ca într-un basm. În loc de formula de început, specifică acestei specii narative, doritorii sunt rugaţi să se folosească de joc, de ghiduşii sintactice, de puţin umor şi un pic de ironie.