Actuala putere PDL a adus România într-o situaţie fără precedent în istoria sa democratică: nu numai că a instaurat jaful asupra ţării şi a prăduit milioane de români, dar legalizează furtul ca politică a instituţiilor statului.

Furtul în exercitarea actului politic este cu atât mai grav cu cât numărul persoanelor prejudiciate este de ordinul milioanelor, cu impact în timp şi de multe ori iremediabil, aşa cum este şi cazul modalităţii în care s-a adoptat Legea pensiilor. Niciodată, în nici un fel de exerciţiu matematic, 80 nu poate fi egal cu 170 ! Furtul cu bune intenţii nu poate exista, iar justificarea lui nu poate fi decât o minciună, iar ceea ce s-a întâmplat în Parlamentul României nu poate fi şters cu buretele prin reîntoarcerea legii pensiilor în Parlament.

În ultima vreme asistăm cu îngrijorare la legalizarea furtului şi corupţiei în Parlament, ceea ce constituie grave derapaje în ceea ce priveşte caracterul democratic al vieţii politice din România.

Parlamentul care prin definiţie este garantul sistemului democratic al unui stat, se află într-un moment grav al existentei sale. Actuala majoritate parlamentară prin atitudinea şi comportamentul Preşedintei Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, sapă la temelia acestei instituţii, decredibilizând-o mai mult în ochii opiniei publice.

Ipocrizia cu care PD-L îşi îmbracă gesturile politice, adică hoţiile fără menajamente din Parlament, clasifică acest partid drept unul de sorginte mafiotă, instituind premisele unui stat subordonat intereselor „familiei”. „Familia” preferă să folosească oameni dispuşi să facă pentru stăpânii lor „treburile murdare”, uzând astfel de oameni adunaţi într-un grup aşa zis independent, a cărui principală doctrină nedeclarată stă sub semnul lăcomiei.

Partidul Democrat Liberal practică în prezent cea mai josnică formă de corupţie politică, prin şantaj şi oferirea de avantaje materiale şi financiare unor grupuri de dezertori şi trădători politici cu scopul de a-şi consolida majoritatea fragilă iniţială. Ei se ghidează după principiul machiavelic: „scopul scuză mijloacele”.

Prin această practică am ajuns să avem un Guvern ilegitim sprijinit în Parlament de o majoritate conjuncturală, constituită prin fraudă şi corupţie politică, a cărei principală miză este conectarea la robinetul banului public, înşelând astfel voinţa electoratului exprimată clar la ultimele alegeri parlamentare din 2008. Ne aflăm în faţa unei situaţii fără precedent în care o gaşcă unită de interese oculte a pus stăpânire pe o instituţie emblematică a statului de drept, creând majorităţi aparente şi falsificând realităţi.

Ipocrizia cu care se exprimă actuala putere este asemenea fariseilor biblici care vămuiau banii care intrau în punga destinată ajutorării săracilor, deşi propovăduiau interdicţia furtului.

Toate acestea reprezintă tot atâtea motive pentru care, în calitate de deputat în Parlamentul României şi alături de colegii mei din Partidul Naţional Liberal, protestez public faţă de legitimarea corupţiei politice şi instaurării furtului ca metodă de lucru în cadrul instituţiei Parlamentului, refuzând să fiu părtaş la dinamitarea democraţiei din România.