Noi vedem şi în cazul vieţii noastre dispreţul autorităţilor politice faţă de destinele noastre artistice, literare. Cultura ţine de eternitate, iar politica de clipă. Scriitorii, neînregimentaţi politic, elveţieni, adică neutri, sunt lăsaţi să moară de foame, să umble pe la uşile mogulilor şi moşierilor aleşi, muşte politice de azi. Ne amintim că în Agora Atenei antice, filozofii, scriitorii, oamenii de ştiinţă erau aleşi în consilii consultative ale conducătorilor – regilor, împăraţilor şi de ce nu şi azi – ale preşedinţilor de republici. Dar aceasta a fost în antichitate, iar noi, „modernii” tragici, amnezici, ne bălăcim ca nişte râmători sociali prin noroaiele zilei sociale. Supravieţuind de pe o zi pa alta, în timp ce alţii – aleşii – fură în taină sau la vedere, protejaţi de legi făcute tot de ei. În favoarea lor şi în defavoarea poporului ce i-a ales! O societate schizofrenică, cum spunea O. Paler.

Astfel că românii stau parcă drogaţi, absenţi, hipnotizaţi, prostiţi la hoţiile şi jaful general, la corupţia din toate domeniile din România!

Altfel, cum să explicăm tăcerea mass-mediei şi a societăţii civile faţă de starea clientelară, politic servită de slugă a politicii, a culturii contemporane! Astfel că ICR-ul i-a dat scriitorului M. Cărtărescu 40 de miliarde de lei vechi, din bani publici, pentru traduceri, în timp ce noi, promotorii Şcolii de Cosmopoezie sau colegii de la Cluj – Ion Mureşan sau Al. Vlad sau prozatorul Nicolae Breban, suntem şi sunt ignoraţi de Centru fiindcă ne aflăm la margine, adică în provincie! Iar ora exactă, şi a culturii şi politicii, se dă la Bucureşti! Şi nimeni nu se revoltă, nu spune nimic!

Să mai amintim pensiile nesimţite ale judecătorilor – vezi Aspasia C. – cu o pensie de 1 miliard de lei vechi, în timp ce majoritatea românilor suferă de foame, frig, boli, lipsă de medicamente, cu pensii până în 7-8 milioane, iar alţii cu 3-4 milioane de lei! Şi atunci, se explică de ce românii îl regretă pe Ceauşescu în proporţie de peste 62%.

Să sperăm că noua conducere a ICR va vindeca starea de boală a culturii române, adică impostura de masă, vidul cultural şi cultura clientela-politică, jucând rolul de slugă la stăpânii vremelnici politic!

Cultura trebuie să devină din nou stăpână şi nu slugă! Căci ţine de veşnicie, de Dumnezeu, de divin şi nu de clipă şi de afacerile terestre oneroase ale vieţii omului căzut în animalitate terestră! Treziţi-vă români la realitate, la demnitatea naţională, căci România nu e de vânzare!