Dimineaţa mă îmbrac în cuvintele tale.

Te duc la şcoală

şi împart ,,fagurii” tăi de silabe

elevilor mei.

Veseli, harnici şi expansivi,

ei se ung cu ,,mierea ta”

pe mâini, pe obrajii trandafirii.

Mă reîntorc acasă mulţumit

că mi-am împlinit prima ,,slujire”

faţă de tine.

Când vine noaptea,

intru în tăcere

în cea de a doua ,,slujire”,

una, biunivocă.

Pe coala albă

sau pe ecranul calculatorului

aştept să cadă cuvintele tale,

ca sămânţa semănătorului

în ogorul proaspăt arat.

Mă înfrupt smerit

din Cina ta de Taină

şi noul poem curge din cerurile tale

ca o ploaie lină de vară.