Doi copii de la Centrul pentru Servicii Sociale Comunitare Beclean vor simţi, în toiul iernii, căldura sufletească din sânul unei familii din Bistriţa, care-i va adopta temporar, pe perioada sărbătorilor, răspunzând astfel chemării adresate prin intermediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Bistriţa-Năsăud în cadrul campaniei “Ia-mă acasă de Crăciun!”.

Instituţia din Beclean e casă pentru 105 suflete, dintre care cel puţin jumătate n-au nicăieri altundeva sentimentul de apartenenţă. Ne(re)cunoscuţi sau pur şi simplu uitaţi de “rude”, în cazul că acestea mai există, tinerii pentru care viaţa n-a fost niciodată, nici măcar la începuturi, prea darnică n-au, de cele mai multe ori, de ales. Şi atunci rămân: în centrul unde soarta i-a plasat, atunci când lumea, toată, are, prin “definiţie”, măcar un colţ(işor) de rai familial; în urma şanselor egale, din moment ce startul în a fi şi a deveni, unul prin moştenire “furat”, nu poate fi decât pierdut, iar recuperarea, dacă e să se întâmple, una mult mai grea şi tocmai de aceea, miraculoasă; la marginea societăţii, atunci când programele de incluziune socială, făcute româneşte, ori numai cu suflet, ori numai cu bani, eşuează.

Pentru ei, există semeni(i) cu inima mare; oameni în stare să se ataşeze dincolo de limitele egoiste impuse de sentimentul posesiunii, al apartenenţei. Cei mai multi au propriii copii. Asta nu-i împiedică, însă, să-i iubească şi pe alţii: să-i facă pe ai altora, ai lor; să-i ia acasă, fie şi temporar. Aşa se face că, dincolo de programe sau campanii, există, în aşteptare, cereri. Multe, după cum apreciază coordonatoarea de la Beclean, Sânziana Săsărman: în jur de 20. Răspunsul nu e, însă, necondiţionat: aşteaptă, în schimb, declaraţii, evaluări, anchete sociale şi, implicit, aprobări nu foarte greu de obţinut, spune interlocutoarea, direct de la centrul unde sunt plasaţi orfanii oraşului de pe Someş.