Rep.: - Aţi avut o intervenţie pe „Radio România Cultural”, împreună cu prof. Camelia Toma, primarul Turc, regizorul Radu Afrim, unde s-a vorbit despre teatru la Bistriţa.  Ideea ar fi că există susţinere şi de la primar, de la Radu Afrim. Ar fi o instituţie de sine stătătoare tot sub egida Centrului, în clădirea fostului Cinematograf 23 august, pentru că aşa s-a vehiculat?         Gavril Ţărmure: - Deocamdată, toate angajamentele şi promisiunile pe care le-am rostit public au în vedere faptul că aceste dorinţe sunt susţinute de administraţia locală, în frunte cu domnul primar Ioan Turc care s-a exprimat fără echivoc că doreşte teatru la Bistriţa, că trebuie să ne conjugăm toate eforturile şi, în sfârşit, să punem în fapt această dorinţă, exprimată de multă vreme. Pe această promisiune a autorităţii administrative locale mă bazez. Când am spus că eu voi fi în mijlocul evenimentelor m-am gândit că va fi prin forţa lucrurilor, adică, fiind manager la Centrul Cultural Municipal, probabil că primarul pe mine mă va desemna să mă ocup sau poate pe altcineva. Dar, indiferent pe cine ar desemna să se ocupe de acest proiect important e bine, pentru că autoritatea administrativă doreşte. E greu de crezut că însuşi primarul se va ocupa de înfiinţarea şi conducerea unui proiect cultural. El are instituţii de specialitate şi oameni de specialitate. Acest lucru îl dorim mai mulţi şi cred că se va înfăptui pentru că Bistriţa este un oraş important şi un oraş puternic, aş zice că este un oraş bogat şi nu unul căruia să-i plângi de milă. Din contră, este un oraş cu orgoliul lui, cu potenţa lui economică şi administrativă şi cred că merită un teatru.

          Rep.: - Se vorbeşte despre Bistriţa, la un moment dat, ca despre un oraş cochet, cu un aer imperial, un oraş cultural.

          Gavril Ţărmure. – Am spus şi în acea intervenţie de pe Radio România Cultural că aici nu a fost un vid cultural, nu a exista perioadă în care nu s-a întâmplat nimic. Aceste afirmaţii le fac doar cei pe care, de fapt, nu-i interesează cultura şi arta şi pentru care orice s-ar întâmpla tot nu e bine. Tot timpul spun că ar trebui altfel făcut, dar niciodată nu spun concret cum văd ei lucrurile, astfel că mereu se cârcoteşte în mod răutăcios şi neargumentat. Bistriţa nu are nici filarmonică, dar şi Valentin Gheorghiu şi Aurelian Octav Popa, şi Ştefan Ruha când trăia, dar şi mulţi alţi muzicieni, spuneau despre Bistriţa că este unul dintre cele mai muzicale oraşe din ţară pentru că aici, fără filarmonică, se derulau într-un an peste 60 de concerte – şi simfonice, şi camerale, şi recitaluri – şi toţi artiştii buni din România au venit aici, şi nu doar din România ci şi din Ungaria, Franţa, Elveţia, Germania. Deci, nu este obligatoriu – şi asta am spus întotdeauna –, nu spun că nu trebuie un teatru, să fie şi un teatru de proiecte, dar care derulează stagiuni teatrale la care pot participa şi actori şi trupe ale teatrelor profesioniste. Nu trebuie neapărat să ai o clădire pe care să scrie teatru şi unde nu se întâmplă nimic. Paradoxal, de multe ori, ca şi în situaţia evenimentelor muzicale, se pot întâmpla mult mai multe dacă nu ai teatrul tău, ca la muzică, şi este mult mai puţin costisitor.

          Rep.: - Sunt clădiri prin ţară pe care scrie „Filarmonică” şi nu se întâmplă nimic.

          Gavril Ţărmure: - Filarmonică au înfiinţat la Giurgiu, la Râmnicu Vâlcea, la Caracal, dacă nu mă înşel, la Piteşti, dar, să mă ierte Dumnezeu, la Bistriţa erau de două-trei ori mai multe evenimente muzicale decât în aceste oraşe. Şi cu teatrul s-ar putea să fie la fel. Dar este un orgoliu al oraşului să ai un teatru al tău.

          Rep.: - Nu mi-a plăcut acea hartă în care doar noi eram, împreună cu vreo patru judeţe, pe lista ruşinii, fără teatru.

          Gavril Ţărmure: - Să spun un lucru. Numai pe Ada Milea am invitat-o, în ultimii 20 de ani, de trei-patru ori pe an. Maia Morgenstern a fost invitată de 4-5 ori, Marius Bodochi, Caramitru, dar şi alţii. Deci, lumea a putut beneficia de spectacolul unor actori de referinţă din România fără să avem o clădire pe care să scrie teatru. Dar, dacă se va face şi teatru va fi cu atât mai bine.