Istoria ne cheamă dintr-un ungher uitat

Să coborâm prin veacuri în taină cu străbunii,

Sub soarele dreptăţii să stăm cu ei la sfat,

Să ne găsim azi locul pe cerul nou al lumii.

 

Prea multe umbre negre s-au rătăcit în pagini

Şi ne-au trimis duşmanii şi vorbe de ocară,

Au pus minciuni la cale şi ură în imagini,

Ca adevărul sincer, în suflet să ne doară.

 

Suntem aici de veacuri şi n-am plecat nicicând,

Peste moşia noastră am fost mereu stăpâni.

Ne-am pus de strajă braţul şi-n inimă un gând,

Să ne păstrăm şi graiul şi fala de români.

 

S-au abătut atâtea furtuni pe-acest pământ,

Ca să ne smulgă trupul direct din rădăcină,

Ne-am îndoit de spate ca trestia în vânt

Şi am ieşit din beznă cu faţa la lumină.

 

Nu am râvnit vreodată o palmă de pământ,

Dar au venit în valuri străini cu-a lor dorinţă,

Ca să ne ia cu forţa tot ce aveam mai sfânt

Şi cerul plin de stele şi-a inimii credinţă.

 

N-am construit palate de vis sau catedrale,

Ci case cu ştergare şi blide mari de lut,

Cu pâine şi cu sare noi am ieşit în cale

La prieteni, iar duşmanii, la uşă i-am ţinut.

 

Am alergat ca vântul pedeştri şi pe cai

Să facem zidul tare la marginea cetăţii

Şi-alăturea de Mircea, de Ştefan şi Mihai

Am ridicat spre ceruri statuia libertăţii.

 

La Alba în cetate s-a scris pentru vecie

Hrisovul cel de veacuri pecetluit cu dor

S-avem pe cerul nostru o sfântă Românie

Şi-un singur steag pe lume, un mândru tricolor.

 

Dar au venit vrăjmaşii din nou să ne despartă

Şi-au pus hotar de sârmă între Siret şi Prut

Şi ne-au răpit Ardealul de parcă niciodată

N-a fost pământul nostru în care ne-am născut.

 

S-au risipit vremelnic acele clipe-n nori

Şi ne-am trezit deodată c-un vânt din răsărit

Ce ne-a luat pe aripi de vulturi răpitori

Să ne sădească-n inimi un cântec nedorit.

 

Şi s-a întins frăţia pe drum vreo cinci decenii,

Dar a sunat un clopot şi toaca a bătut,

Să fim la liturghie, chiar la-nceputul iernii

Să facem parastasul durerii ce-a durut.

 

Şi ne-a bătut pe umăr un vânt de libertate

Să punem adevărul pe soclul lui de fier,

Căci a sosit momentul s-avem şi noi dreptate,

După atâta vreme, cât ne-am rugat la Cer.