Mântuire

Iisus -

rămâne umbră de tămâie

pe lemnul acestei omeniri

când durerea unui

cosmos plânge

cu raze smulse din nadir,

şi parc-o lacrimă

din piatră seacă

a dat din suferinţa-I

muşcătoare

o veşnicie parfumată

cu vieţi eterne şi de floare.

Iisus -

o alinare osândită

sub clopotul

acestei mântuiri

îşi plânge-n gând

amărăciunea

şi cuiul negrei

răstigniri.

Răstignire

Sub fire sângerânde

de iarbă luptătoare

pământul plânge-n

unde virulente

şi nimeni nu-i alină

istovirea

că-n el s-a-nfipt

o cruce-apăsătoare.

Iisus - o taină luminată

se frânge-n lacrimi

verzi de chin

şi nimeni nu-i stinge durerea

închisă-n apa cu venin;

şi-atunci o mână sfârtecată

de umbra unei nimiciri

îl mângâie îndurerată

simţind prigoana

înneguratei răstigniri.