Aici Amelie, plouă cu păsări

Si Dumnezeul dumnezeilor

Ca un grădinar uda flori și le spăla rușinea

Cerul are măști de bal

Inima miros de bob curat

De grâu curat

Lacrimile au izvorul clar

Nici vorbă de reproș

Sau de alte semne de intrebare

Heruvimi poartă munții pe aripi

Ca intr-un somn rotund

Ca o pâine

Atunci ei nu mai au nici o putere

Să ducă lacrima

Mărturisesc că nu am curajul să mestec lutul unui nou început

Va ninge mâine

Nu mai e loc de altă răstignire

Tot sângele lumii mușca din soare

Şi apele sângerează mereu

Ca o corabie mă lipesc de mal

Și imi laşi înserarea

Peste inima ta

Era alt timp

Veșniciile își intorceau ochii pe dos

Cum taina iubirilor

În amurguri cețoase

Soarele bătrân stătea să se coacă

În toamne târzii

Și în palma grăbitei morți

Ochi istoviți

Clipele plâng

Cum ploile pe rana lumii

În vechile ceasuri păgâne

Privit din faţă ecoul e ca un scurt fluierat

Singura grabă sta de-a dreapta iubirii

În fiece dimineață și în fiece mormânt

Alte ninsori toarce furca bunicii

Pentru milă și rătăciri pământene

Vorbesc cu umbrele toate

Cu toate în aceaşi direcție

A apelor strâmte

Au mai rămas teii

Şi nota de plată

Tu nu aveai cum să fi acolo

Revederea era în altă luntre

Peștii ca niște litere, mereu o sută cinzeci şi trei

Ca adâncul din veacul lui Hrist

Copacii graţii bătrâne

Ca o fructieră ruginită în care țineam sângele toamnei

Sperietoarea de păsări

Levita deasupra măcieșului în vâlvătăi

Lumina părea acoperiș de zăpadă

Ce-și mai păstra mirosul crud

Eram de părere că sărutul trebuie ținut sub observație

Oricând putea rătăci

Ca nişte cărţi ascunse în caznele bolnavilor

Așteptând evadarea

Cafeaua ca o boare atingea clopotul catedralei

Și oraşul vechi şi casa cufundată în lectură

Butoiul de aur mă oprea la taifas

Își mai aducea aminte de plăcinta cu brânza și de geamul spart

De camera de hotel si de rochia ta verde

Ca bulevardul

Când soldații își luau bilet de voie

Strâng între coperțile minții ultima dimineață

Şi rezumatul iluziilor și cei două zeci şi cinci de lei

Ce se topeau în palma mamei

Și forma ta geometrică

Păstrată în bloc-notes.

Fără greș umbrele toate cântau

Ecourile întoarse în orologii

Fereastra trenului se uita în altă parte

Cum inima se apropie de peretele de sticlă

Strălucitor semăna cu mine

Și nu-mi voi pricepe aceste cuvinte

Decât ca pe o lecție de supraviețuire

Mormântul meu, copac de os

Arătare de semințe

Scuturate de foame

Oamenii, arătari de oarbe culori

Florile buze de sfinți

Amurg ce vine de departe

Nu trebuie să te indoiești

Anul acesta vinul va fi mai scump

Si gările mai goale

Departe infrângerile par amuzante

Pădurile icoane ale urmei

Toate ne privesc

Ești singura martoră din vis

Ce-și mai rostește rugăciunea.

Nevăzutul nu coboară în morminte

Plânge pe tăcute

înghesuit între două gene

Lumina picură pe pereţi

Dintr-un ochi pământul se clatină

Din celălalt copilul vine să-și vadă părinţii

Singurii ce vorbesc de boală până la capăt și nu-s rușinați

Pasul îl așează de veghe

Vederea strigă asfințitul

Când cu o rugăciune, când cu alta

Linia vieții e la adăpost

Cărare urcătoare spre cer

Îmi țin respirația caldă

Mă cheamă pe nume

De sub smochinul neroditor

Crucea păștea iarba verde

Era proaspătă

Și de dincolo de noi ne privea

Prin gaura cheii.

Rădăcinile nu răspund , ele pun întrebari

De mai multe ori pe zi

În mai multe zile

Căutandu-l pe celălalt

La braț cu mine în chipul tău ascuns

Pas visător ca o secundă

Se desprinde de treptele lunii

Și se roagă aripii albastre

Ca un pieptene din lemn crud

Numai câte o casă respiră

În mijlocul drumului moartea

Cum o pasăre pe cuib

Cum o pânză de păianjen

Acoperită de sudoare

Toate par in ordine

Și cântul mandolinei

Și sufletul meu în care se face percheziție

În turnul ipocriților carnivori

Întotdeauna cerul are zâmbet perfect

Poem mirosind ca un frizer ce-și păcalește copilăria

Îmi cunosc inima dintotdeauna

Și tăcerea anilor ce par veșnice ca ultima tăcere

Ca un izvor înfipt într-un cânt

Ca un clopot desenând drumuri fără întoarcere

Cerul ingroapă adâncul pământului cu stele cu tot

Și cu ceaiul meu fierbinte corect diagnosticat

Lumea din afară iși taie ombilicul

Carnea e plina de țipete

Toţi purtau cornițe de melci

Și în mâini o altă planetă

O vreme m-am prefăcut ca o servitoare

Mi-am luat sacoşa, m-am lepădat de cele pământești

Ca martorul de declarația mincinoasă

Fularul roșu respira fără costuri

Din amvon rădăcinile mele

Nu mai au întrebari.

Vechile izvoare ca luna trec prin inimă

Ca valuri de frig

Ca ghilotina spre obrazul neras

Povești cu zei duc departe

Peste timpul cu degete negre

Ieșirea din timp are genunchii roși

Doar iarba îi mai poate iubi

E luptă atunci și durere

îngerii sunt izgoniți din poeme

Spre ei zadarnic mâna o intinzi

Pământul atunci cheamă bătălia pierdută

Nu mai are o verigă

Nici sabia de lumină

Nici darul lacrimii

Ar lovi în stâlpul morții cu pumnale setoase si ochii întorși

Zeii poartă în mâini sămânţa dimineții

Și nopțile lor știu

Mă voi înțelege bine cu laptele lutos si cu răbdarea drumului adormit

De ce să lați în urmă atâta venire ca pe un lătrat de câine?

Am să urc în zâmbetul tău și caii vor coborî în palmele mele

Vor fi primii la ospățul când vei râde

Cu ploaia

Voi desena săruturi pe trupul meu

Cele uitate in vămi si mănăstiri ce nu pot naște

Șterge lungul pământului cu o cruce de omăt

Drumurile şi gerurile vor anunța câştigătorii

Fericiți în veșnicia nopții

Se vor rostogoli

Spre ceruri

Greu suport abandonul

Sunt totuși prea bătrân să le am pe toate

Înaltul cerului şi adâncul pământului

Vuire de vânt şi limbi ca de foc

Rest mie însumi

Giulgiul nu suportă amurgul ochiului de copil de la capătul verii

Următoarea fereastră e un cerc alb dincolo cineva se atinge de mine

Simt o putere din mine ieșind

Nu pot ține pasul

Frunzele au noduri în gât

Stelele iși scriu dorințele

Pentru litanii

Toboşarii cheamă toate deșerturile

Doamne ce lupte viitoare

Fiarele macină vremea

Printre pietrele făcute pâini

Doi fluturi bat toaca de vecernii

Toți mă cunosc

Sunt cel ce sunt si toate se umplu de lumină.

......................

Citiţi ediţia print !