Doar două ziceri:

Propoziţia din titlu se datorează convingerii mele (acum definitivă), după ultimele isprăvi cotrocenisto-guvernamentale.

Nu regret că a dispărut dictatorul (adică… celălalt dictator), regret doar modul cinic în care a fost judecat; dar sunt consternat că itinerarul socio-economico-politico-moral antedecembrist e reluat acum cu şi mai mare vigoare şi cu o perfidie pe care scorniceşteanul n-o avea. Iată, tâlhăria la drumul mare, legiferată (apropo de îmbucăturile zdravene din salarii şi pensii) maschează impotenţa guvernamentală şi dispreţul pentru naţiune. Urmează ce a mai fost: frig şi întuneric în apartamente, pâine şi ulei pe cartele, circulaţie rutieră condiţionată şi toate celelalte (pe care generaţiile mai tinere nu le-au cunoscut; încă…)

A doua zicere: acest cancer al României actuale are culoare portocalie.

Da, bolile devastatoare au avut culoarea brună, verde, roşie. Acum e portocalie. Focarul de infecţie? Desigur, Cotroceniul.

Drag electorat român, merităm ce ni se întâmplă!