Vezi

Licuricii din iarba ce crește în cer

Și pașii poetului cum se pierd

În linia orizontului?

-Tabloul acesta

Este doar un guler de cămașă în care

Bumbacul a-nflorit a doua oră,

-îmi spui-

Și lumina diurnă se zbate să iasă din muguri

Să pună cuvinte nescrise

În în albul dintre mâini tremurând.

Peste galaxia cât călimara cu cerneli învechite

Ochiul și pleoapa poemului

Devin un întreg.

Am ochii lăsați peste albii de prescuri,

Frământ cu lumină în sănătate și în boală

În timp ce

Alte și alte,,, păsări din lut plămădit

Îmi ciugulesc cuvinte născute în căușul de palmă.

Pe deal înflorește sălbatic măcrișul

Și îngerii dorm răstigniți

Pe polenul lumesc;

Veșnicia-i verde ca seva în trunchiuri

Iar cartea genezei se scrie

Cu tuș nelumesc.

E primăvara-n gestarea seminței primare

Și iar mă mir

Și mă-ntreb

Cum lumina glisează și cerul și mare

În timp ce Viața

Țipă, dă din mâini și picioare,

Dansează pe trupu-mi

Ce crede

-nătângul-

Că-i dau iarăși

Aripi.