Preacucernici Părinți, mult încercată și îndurerată familie, dragi și întristați ascultători,

Discursul meu de astăzi este fără îndoială cel mai greu și sfâșietor discus pe care l-am rostit vreodată. Este deosebit de greu să vorbesc aici la timpul trecut despre o ființă dragă nouă tuturor și care a fost mereu lângă mine atunci când eram în fața unui așa numeros public.

Să vă vorbesc acum, despre o prietenă a mea și a Dvs. care întotdeauna avea zâmbetul pe față și care avea un spirit al prieteniei, cum rar găsim în ziua de azi. M-am bucurat și eu ca și mulți dintre Dumneavoastră de prietenia ei, de acel fel unic de a-și respecta colegii și prietenii, de a te face să te simți bine întotdeauna în preajma ei. Fac această mărturisire ca să înţelegeţi cât de greu îmi este să vorbesc acum despre cea pe care astăzi o conducem pe ultimul ei drum. Durerea e mai presus de cuvinte... Pentru mine personal este o pierdere imensă, de neînlocuit. Cui o să pot să-i mai zic de-acum ”Leagă-ti mândro flori în păr” și să primesc răspunsul plin de zâmbetul ei fără pereche? Cu cine voi mai împărti de-acum bucuriile scenei, așa cum făceam de atatea ori cu Ramona?

Acum și eu, dar și toți cei prezenți aici, trăim o durere greu de descris. Durerea pierderii unei prietene adevărate, a unei ARTISTE de o valoare și omenie alesă, rară. A unei ARTISTE ce ne-a lăsat un mare gol în sufletul nostru. A fost un suflet deosebit. Citeam undeva că un singur suflet valorează cât o întreagă lume şi o întreagă lume cât un suflet omenesc. Și eu cred că este adevărat. Nimic nu o va putea inlocui pe OMUL și ARTISTA RAMONA FABIAN. Eu cred că Bunul Dumnezeu a dăruit-o oamenilor din Transilvania și din țară, pentru a le răsplati credința lor, pentru a le împlini nădejdea lor într-o lume mai bună, pentru a le bucura sufletele cu cântecele sale. Și cred eu, că acum a chemat-o acolo sus pentru că avea nevoie în ceata drepților ce formează corul îngeresc, de o voce cu totul aparte, de un suflet deosebit.

De aceea noi ştim că drumul pe care pleacă astăzi OMUL și ARTISTA RAMONA FABIAN va fi unul bun.

Că toate bucuriile care le-a făcut lumii prin cantecele sale, îi vor înlesni zborul spre locaşul cel de veci. Gândul acesta aș vrea să fie mângâiere familiei ei și nouă tuturor. Cu toții să ne găsim alinare în faptul că toate realizările ei ca OM și ARTISTĂ i-au dat o aură ce nu se va lua de la ea, pentru că Bunul Dumnezeu judecă în dreptate şi adevăr. Acum la ceas de grea despărțire îți spunem cu toții că nu te vom uita niciodată.

În numele tuturor colegilor noștrii de cântec care te-au iubit și prețuit, draga noastră RAMONA iti spunem: Drum bun prin VĂMILE VĂZDUHULUI si te rugăm să duci celor care te aşteaptă acolo, ”in lumea cea fără de dor”, salutul inimilor noastre. Du Maicii Domnului rugăciunile noastre de mulțumire și cererile noastre, aşează la picioarele Mântuitorului lisus recunoştinţa noastră însoţită de rugăciunile noastre şi, mai ales, să nu uiți să mulţumeşti Duhului Sfânt pentru puterea trimisă nouă și încurajarea de care aveam atâta nevoie la acest ceas de grea cumpănă. Spune Tatălui ceresc să ne înveţe cum să facem mai bine voia Sa cea sfântă. Să ne învețe cum să facem ca durerea ce ne copleșește pe toți să o putem suporta. Bunul Dumnezeu să te primească în rândul celor drepți.

NU TE VOM UITA NICIODATĂ PRIETENĂ ȘI COLEGĂ DRAGĂ.

BUNUL DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE.