Cu luni în urmă, în articolul publicat în „Răsunetul”, îmi exprimam revolta că poezia lui A. Păunescu e de atâta timp lăsată sub tăcere! M-am plâns şi conducerii radiodifuziunii! În librării nu se găseşte, nici în cărţile şcolare, iar despre autor se vorbeşte tot mai rar, ba unii îndrăzneau să ia în zeflemea activitatea lui culturală în timpul comunismului. Tocmai el, care a făcut cel mai mult pentru sufletul românesc al tineretului.

Acum, poetul nostru, cel mai mare al multor decenii, e pe moarte. Dar nu pot constata că există o preocupare pentru omul şi opera sa pe posturile de radio şi TV, doar cu o excepţie. Se vorbeşte însă despre atâţia mărunţei, dar foarte scurt doar despre starea sănătăţii acestui mare român, personalitate atât de importantă pentru neamul nostru. El, care în vremuri de mare restrişte s-a zbătut, de unul singur, să insufle şi să cultive dragostea de neam şi ţară în mijlocul populaţiei şi mai ales a tinerilor. Răspunsul entuziast al tinerilor i-a făcut pe mulţi să-l invidieze, iar după Revoluţie aceşti epigoni să susţină pe diferiţi poetaşi, să le publice „operele”, de parcă cu bună ştiinţă îngropau adevărata valoare. Oare în care carte de şcoală poezia lui Păunescu a emoţionat pe elevii mari şi mici? În niciuna. E lăudată d-na Esca, dar numele poetului lipseşte! El, care ar fi putut fi adevăratul director al Institutului român, a fost trecut sub tăcere. În schimb a ajuns director un denigrator al neamului, H.R. Patapievici, care cu fondurile statului îşi publică cărţile lui şi ale altor nou veniţi. A făcut el vreun demers pentru cunoaşterea poeziei lui Păunescu în ţară sau peste hotare? NU. A dat el fonduri pentru publicarea cărţilor lui Păunescu? NU. Într-un interviu, poetul spunea că are câteva romane, scrise de el, dar nu le poate publica din lipsă de fonduri!

Iată însă că, astă seară, 4.11.2010, la Antena 2, există o emisiune în cinstea marelui poet, se recită şi se cântă poeziile lui. Cinste lor! În schimb, la alte posturi, se tace de atâţia ani! Cum pot fi românii atât de nerecunoscători faţă de o valoare atât de mare şi atât de dragă sufletului românesc? Cei care se pretind că susţin cultura, vorbesc de atâtea cărţi în emisiuni, dar nimic despre cărţile lui Păunescu. Nu găsesc să-l amintească pe acest mare poet şi mare om de omenie care şi în Senat s-a zbătut cu sinceritate şi curaj pentru neamul nostru.

Oare numai după moarte se vor scrie articole şi se va anunţa pe posturi rece şi distant şi cât mai scurt că am pierdut un OM? A fi patriot nu mai e actual, ci a te pleca în faţa acelora care îngrădesc tot mai mult drepturile românilor. Aşa răspund românii activităţii de o viaţă a acestui urmaş, demn, al acelora care şi-au dat viaţa pentru ţara şi neamul nostru.

Să dea Dumnezeu să nu-l pierdem, să mai fie printre noi cu persoana şi activitatea lui impunătoare!

04.11.2010

Textul a fost adus la redactie cu o jumatate de ora inainte ca poetul sa plece la ceruri. Il redam ca atare, ca o rugaciune peste timp