Născut in 21 septembrie 1955, în comuna Luna, jud Cluj, din părinții Gheorghe si Ana, ca al doilea fiu, Ion Urcan a rămas orfan de mamă la 6 ani.

A făcut școala primară în satul natal, apoi liceul la Cîmpia Turzii, secția umanistă. A urmat Facultatea de filologie a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj, secția Limba și literatura romană-Limba franceză, terminată în 1979.

Între 1976-1979 a fost redactor la revista Echinox și pînă în 1983, a făcut parte din redacția revistei în care a publicat versuri, recenzii, cronici literare și traduceri. Din 1983 si pănă în 1986, a fost muzeograf la Muzeul Județean Bistrița, ocupăndu-se de studierea și clasificarea obiectelor de ceramică și a cărților de Patrimoniu.

Între 1990 și 1999, a publicat eseuri și interviuri în revistele "Apostrof", "Vatra", "Tribuna", "Familia", "Euphorion", "Cuvăntul", iar în 1994, a debutat editorial cu volumul de versuri "Ad usum Delphini", Ed. Echinox.

Doctorat in filologie, obținănd "Magna cum Laudae" (Facultatea de Litere a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj, 2002).

A fost profesor de liceu la Bistrița. Din ianuarie 2004, a predat ca lector universitar dr. La "Universitatea de Nord", Baia Mare.

Între 2008-2009, inspector de specialitate la ISJ Bistrița-Năsăud.

Profesor de limba și literatura romănă la un liceu din Bistrița (2009-2019).

S-a stins din viață la 20 martie, 2020.

ANUL ACESTA AR FI ÎMPLINIT 70 DE ANI...

Opera:

"Ad usum Delphini" (versuri), Ed Echinox, Cluj, 1994;

"Opera literară a lui Ion Budai-Deleanu", Ed.

Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004;

"Contexte ale Țiganiadei", Ed. Paralela 45, Pitești, 2010;

"O seară la restaurant", (versuri), Ed. Charmides, 2016;

Postum:

"Secundele melcului", (antologie de versuri), Ed Școala Ardeleană, 2021, Cluj-Napoca;

"Jurnal", Ed. Școala Ardeleană, 2023, Cluj-Napoca.

(Ileana Urcan)

* * *

"Iubito-n case toamnele se-aud

Și-s sure-n ceruri turmele de ploi

N-a mai rămas o seară pentru noi

Sub zborul curcubeielor spre sud

În drum spre tine-a răsărit un deal

Sub care încă mișcă o fosilă

În craniul meu, regina de argilă

-Și-nchide noaptea rochia de bal

Un fulger moale-mi lunecă pe mănă

Și văd desfrăul știmelor pe lac

Se-nchide-n ou o pasăre bătrănă

În vechi semințe vănturile zac

Se lasă-n pietre erele pe-o rănă

Sub stelele străine mi-e somn și vreau să tac.

("Tot mai departe..." Ion Urcan, 1976)

"Viața omului, floarea cămpului, vănt a trecut peste ea și nu va mai fi"...

("Psalmul 102")