Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj
Menuț Maximinian: Generația în blugi
Image
menut2.jpg

Pentru orice scriitor, momentul când şi-a văzut pentru prima oară numele tipărit într-o publicaţie este unul de neuitat.

 Ce amintiri aveţi despre momentul când v-aţi văzut, pentru prima oară, numele tipărit într-o publicaţie?

 Anchetă realizată de Ilie Rad

De obicei, nu răspund la anchetele din Răsunetul cultural, dau întâietate scriitorilor din ţară pentru a veni în faţa cititorilor. De această dată, fiind vorba despre debutul în presă şi fiind oficial pe cartea de muncă ziarist de mai bine de 20 de ani, voi scrie şi eu câteva rânduri despre începuturi.

Ele sunt precedate de prezenţa ziarului judeţean în casa noastră de când mă ştiu, crescând astfel cu ştirile aduse de poştaş în fiecare zi, în jurul amiezii, la poarta noastră. Pe
atunci nu erau atâtea platforme online, veştile veneau doar prin intermediul presei scrise şi a televiziunii. Cum la Televiziunea Naţională se vorbea foarte puţin despre Bistriţa-Năsăud, singura sursă de informare era ziarul Ecoul, iar mai apoi Răsunetul.
După Revoluţie, au apărut în peisajul mass-media o serie de ziare, radiouri şi televiziuni, cu amprentă locală, însă multe dintre ele, aşa cum au venit în viaţa noastră, au dispărut pentru că nu este uşor să ţii pe piaţă o instituţie media. În momentul de faţă, ziarul Răsunetul a rămas singurul cotidian tipărit din Bistriţa-Năsăud care s-a adaptat vremurilor, fiind şi platformele online.
Debutul meu a fost în acest cotidian, în perioada gimnaziului, când am trimis o scrisoare redacţiei în care vorbeam despre satul meu, Dumbrăviţa. Mare mi-a fost bucuria să văd, la câteva zile distanţă, o pagină semnată de mine. M-am lăudat la toţi cunoscuţii şi a fost începutul unei colaborări constante care s-a fructificat în perioada liceului cu rubrica „Generaţia în blugi” care, încet, m-a condus în colectivul redacţional în care mă regăsesc şi astăzi. Tot aici a fost şi debutul literar într-un cotidian, iar în revistele culturale, prima dată, am apărut în Mişcarea literară, Steaua şi Tribuna. A fost cam în aceeaşi perioadă şi, bineînţeles, că bucuria a fost imensă.
Fiecare dintre noi are un început pe care trebuie mai apoi să-l continuăm, să facem din numele ce apare pentru prima dată într-o revistă un nume constant în presa vremii, să fim sârguincioşi şi să ne conturăm un proiect în acest sens. Din păcate, mulţi scriitori talentaţi au rămas sub semnul debutului. Dacă nu eşti consecvent cu tine însuţi, să menţii o legătură permanentă cu cititorii, dacă ceea ce scrii rămâne în nişte caiete şi nu este publicat nici în ziare, nici în cărţi, se aşterne praful, iar numele tău este dat uitării.