Un om mărunt dar, cu un suflet și o inimă cât un popor.

Ce s-a-ngrijit mereu de cântec și să-l transmită-n viitor.

Că cea mai mare bogăție ce definește un popor,

E cântecul de veselie și legănatul doinelor.

Prin el, folclorul s-a păstrat, cu grijă și cu demnitate,

Ca să-l avem neîntinat și să-l transmitem mai departe.

A inmuiat și inimi împietrite și frunțile le-a descrețit,

Cu vocea și cu a lui cuvinte, pe toți el ne-a înveselit.

Noi viață lungă îi urăm, și cântece tot mai alese,

În fața lui ne aplecăm, să ne trăiești Petre Petruse.