Cu mare bucurie am primit invitația Academiei Române de a prezenta, vineri, 3 mai, de la ora 14,30, în cadrul simpozionului ''Rezistența anticomunistă din munții Țibleș','ce va avea loc la Centrul de Studii din Dragomirești, situat în clădirea Primăriei, o prezentare a vieții și a luptei moroșanului intrat în legendă, Gheorghe Pașca .Evenimentul va fi precedat de o slujbă a parastasului închinat luptătorilor anticomuniști din Maramureș ce va avea loc la mănăstirea Dragomirești, de la ora 10.

Amintesc  faptul că în anii grei ai bolșevismului, Pașca a ales libertatea și a devenit un proscris, un fugar. Convins că regimul comunist nu va găsi aderenți în România  anilor 50, aștepta pe cărările tainice ale muntelui Țibleș venirea americanilor și reinstaurarea monarhiei. Între timp, forțele Securității făceau planuri elaborate de luptă pentru a-l prinde. Adăposturile sale, adevărate buncăre în inima pădurii, deveniseră un coșmar pentru serviciul 361 ”Bande”, creat pentru a suprima rezistența din munți .În jurul capturării ”fantomei” care bântuia codrii din munții Țibleș s-a întins o rețea perfidă de capcane. Compromiterea apropiaților, a rudelor, ”prelucrarea” lor – un termen uzual pentru securiști – era modus operandi. Felul în care Pașca evita mereu pericolele și își pierdea urma i-a adus o aureolă legendară. Printre casele izolate de lângă munte, vânătorul se mișca mereu mult prea repede pentru adversarii săi. Ritualul lui rămânea același în casele unde era găzduit. Citea din Biblie, înainte de culcare. Apoi se trezea în creierii nopții și le spunea celor care l-au găzduit, ca și cum ar fi avut un dar al premoniției: ”Închideți după mine, ușile și ferestrele! Vin să mă caute!”.

În anul 2016, am descris în cartea ‘’Gheorghe Pașca:Viața și jertfa’’ pe baza mărturiilor scrise din dosarul de grup al lui Gheorghe Pașca, pe care l-am obținut din arhiva C.N.S.A.S, dar și pe baza documentării orale pe care am făcut-o în județele Maramureș și Bistrița-Năsăud, portretul unui justițiar, al unui om care detesta nedreptatea și sărea în ajutorul semenilor săi chiar și în momentul în care era vânat de Securitate. Ultima promisiune pe care am făcut-o fiului său George a fost aceea că nu voi lăsa să piară amintirea tatălui său.

Amintesc, de asemenea, că în acest an, Televiziunea Română, prin regizorul Alexandru Munteanu, în colaborare cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, realizează un film documentar despre lupta lui Gheorghe Pașca ce cuprinde  filmări de la buncărele de pe valea Bichigiului și mărturii culese de la martorii implicați direct în evenimentele din urmă cu 60 de ani. De asemenea, pe valea Bichigiului, Gheorghe Rus,vărul lui Gavrilă Rus, va ridica o cruce de piatră în apropierea buncărului unde a avut loc ultima luptă din ziua de 5 februarie 1956.

Să nădăjduim că blestemățiile dictaturilor de orice fel nu se vor mai repeta în comunitățile noastre și în a noastră țară!

Preot Rus Vasile,

Parohia Ortodoxă Nepos