Într-o ţinută impecabilă, cu zâmbetul pe buze, iradiind parcă de bucuria întâlnirii cu nişte prieteni dragi, un domn respectabil, foarte simpatic, cu o mină serioasă, ni se adresează tuturor celor prezenţi: ” Vă spun Bună dimineaţa şi vă informez că astăzi am plăcerea să călătorim împreună pe mult îndrăgita Vale a Bârgăului ! “, ne întinde mâna unora dintre cei pe care ne-a mai întâlnit. O surpriză deosebit de plăcută, ce ne-a impresionat pe toţi cei prezenţi mai ales că nu se întâlneşte chiar la tot pasul şi pe care nici nu am fi consemnat-o dacă spaţiul public nu ne-ar oferi din păcate destul de frecvent acte contrarii, ce denotă lipsă de educaţie, de bădărănie şi vulgaritate. Sunt sigur stimaţi cititori că v-aţi putea gândi că am avut de a face cu reprezentantul vreunei prestigioase companii turistice sau economice implicate în vreo acţiune promoţională. Nici una, nici alta !, ci de un angajat, care în cadrul atribuţiunilor sale specifice funcţiei n-are nici relaţii nemijlocite cu publicul, munceşte mai mult solitar cu ochii permanent aţintiţi spre aparatura de măsură şi control, urmărind ca totul să se desfăşoare în deplină ordine şi siguranţă. A fost vorba de mecanicul trenului cursă de persoane ( automotorului) Bistriţa Nord – Bistriţa Bârgăului. Mai târziu aveam să aflăm că se numeşte Ioja Iosif, un foarte bun profesionist, cu experienţă în domeniu, care din primăvara anului 2008 lucrează în cadrul societăţii comerciale ce operează în zona Văii Bârgăului. Dumnealui a găsit şi găseşte de cuviinţă să vină de fiecare dată la schimb mai devreme pentru a putea da bineţe călătorilor înainte de a-şi începe activitatea. În opinia sa, ” să ai relaţii amiabile cu cei care contribuie şi de care depind veniturile firmei şi ale tale personale face parte din ordinea firească a lucrurilor, este până la urmă o normă de bună cuviinţă, iar buna cuviinţă trebuie promovată mai ales că nici nu costă. ! “.

Opinia confirmată şi de un psiholog, prezent la scenă, care se deplasa la un pacient aflat sub tratament e că astfel de acte şi gesturi simple sunt deosebit de importante în planul relaţiilor interumane şi au un efect benefic arhicunoscut. De altfel, trebuie să recunosc că atitudinea sa m-a determinat să uit indispoziţia pe care mi-a provocat-o înainte de 1989 un confrate de-al său, care probabil într-un moment de euforie şi-a abandonat pe o tonetă din faţa Complexului comercial Măgura din Bistriţa o sacoşă în care avea bunuri şi valori destul de importante. Multă vreme n-am putut să înţeleg cum un C.F.R.-ist, care plăteşte pentru cea mai mică eroare, uneori chiar foarte scump, poate ajunge şi într-o asemenea postură. Întrucât mă aflam în compania unui proaspăt lucrător de ordine publică pe care îl simpatizam pentru debutul său profesional deosebit de promiţător ( în timp ce s-a deplasat cu trenul la şcoala de subofiţeri pentru a-şi ridica diploma de absolvire a nimerit într-un compartiment în care un grup infracţional jubila după o spargere pe care tocmai o comisese. A procedat aşa cum a învăţat, iar la a două staţie autorii au fost debarcaţi şi reţinuţi – n.n.) împreună am decis să o ridicăm şi să o predăm ofiţerului de serviciu de la Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne. Aici s-a constatat că în sacoşă se afla suma de 34.000 lei, o sumă destul de importantă la acea vreme, dacă avem în vedere faptul că preţul unui autoturism Dacia era de 70.000 lei şi alte bunuri. După câteva ore, a apărut spăşit şi tare amărât păgubaşul, care şi-a putut recupera totul. Am aflat astfel că este conjudeţean de-al nostru, ce lucra la Revizia de vagoane din Staţia C.F.R. Bistriţa, că a fost plecat în străinătate, iar la apariţia unei cunoştinţe pe trotuarul de vis-a-vis şi-a abandonat bagajul, a traversat strada şi a intrat în cofetăria ce funcţiona acolo. Deşi ulterior ne-am reîntâlnit, n-am adus niciodată în discuţie întâmplarea întrucât de fiecare dată îmi puneam întrebarea: oare cu câtă trudă şi osteneală o fi realizat acele economii iar gândul gândul că putea să le piardă într-o clipă mă indispunea.

Cu siguranţă şi urmare a conduitei unor angajaţi ca d-l Ioja Iosif, printre beneficiarii serviciilor de transport o pondere importantă încep să aibe nu numai abonaţii obişnuiţi ce se deplasează la şi de la locurile de muncă, ci şi tineri şi vârstnici, bunei şi nepoţei, precum şi alte categorii care îşi permit câteva ore de relaxare şi de cunoaştere a frumuseţilor zonei.

Cu acelaşi prilej mi-am reamintit faptul că printre primele ieşiri în afara mediului familial şi a comunităţii locale a fost o excursie organizată la sfârşitul clasei a IV-a de regretatul meu învăţător Toma Platon de la Suseni la Colibiţa. Atunci, am beneficiat pentru prima oară nu numai de serviciile trenului Bistriţa – Bistriţa Bârgăului în funcţiune din 1898, dar şi de cele ale roibanului, un tren forestier tractat de o mocăniţă, o locomotivă cu aburi, care folosea drept combustibil lemn de răşinoase şi aducea material lemnos de la Valea lui Toader, Miţa şi Colibiţa la fabrica de cherestea de la Bistriţa Bârgăului şi cu care ne-am deplasat de la staţia terminus la Colibiţa. Din păcate, după inundaţiile din 1970, care au distrus terasamentul, nostimul trenuleţ a fost scos din uz.

Foto.2. Tronson al liniei ferate cu ecartament îngust de la Colibiţa

( fotografie reprodusă din Manualul Geografia judeţului Năsăud elaborat în 1932 de

Nicolae Moldovan, fostul director al şcolii din Josenii Bârgăului)

Aceasta nu a diminuat cu nimic atractivitatea zonei, întrucât bârgăoanii oameni care sfinţesc locurile în care muncesc şi trăiesc au adăugat, între 1977-1995, la frumuseţea dealurilor şi munţilor cu care au fost hărăziţi de D-zeu prin finalizarea lucrărilor la obiectivul Acumulare Colibiţa şi o adevărată ” mare “. E adevărat una mai mică de numai 3,14 km2, un lac de acumulare cu un volum de 90 milioane m3, o perlă şi un dar pentru toţi cei care îndrăgesc natura.

Foto.3. Lacul de acumulare de la Colibiţa

Acesta are funcţii multiple, pe de o parte permite un control şi o reglare al debitului râului Bistriţa Transilvană şi implicit prevenirea inundaţiilor, rezolvarea problemei alimentării cu apă a localităţilor din aval, cea mai importantă fiind municipiul Bistriţa, reşedinţa de judeţ, iar prin centrala hidroelectrică cu o putere instalată de 21 MW se asigură mai ales în perioadele de vârf de sarcină, energie electrică ieftină atât de necesară activităţilor economice şi sociale.

Acţiunile de înnobilare a zonei sunt în desfăşurare, în acestea fiind implicaţi şi alţi fii ai Văii Bârgăului. Elocventă în acest sens este iniţiativa recentă a artistului plastic Nelu Krestel, care a decis să organizeze cu prilejul aniversării zilei sale de naştere la Cabana ” Sculptor “ din peisajul tonifiant şi atmosfera de basm de pe malul lacului Colibiţa, pe care şi-a edificat-o singur, expoziţia întitulată ” EXPO SCULPTOR 64 – 46 “ în care ne prezintă unele dintre ultimele sale lucrări, adevărate minunăţii, ce încântă privirea şi înnobilează sufletul.

Foto.4. Lucrări ale sculptorului Nelu Krestel

Creaţiile sale se disting prin originalitate, printr-un rafinat simţ artistic şi un gust al frumosului desăvârşit. În viziunea sa „ natura e foarte darnică întrucât fiecare bucată de lemn incorporează forme şi culori, imagini şi portrete neasemuite, care aşteaptă să fie relevate şi eliberate “. Într-adevăr, artistul meşteşugar atent al formelor şi poet inteligent al înţelesurilor reuşeşte să descopere taine şi frumuseţi ascunse ale materiei, să le evidenţieze şi sublinieze valoarea şi ceea ce mi se pare cu totul remarcabil să îmbine cu măiestrie ceea ce a creat natura cu rodul gândirii, imaginaţiei, intuiţiei şi simţului său artistic.

Prin această nouă acţiune, Hanny înţelege să contribuie la promovarea zonei natale şi implicit să se facă cunoscut mai ales că alte căi nu sunt chiar atât de lesnicioase pe cât ar părea şi pe cât ar trebui să fie.

Ioan Sărăţean