Astăzi creştinii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pricina sărbătorii este faptul aducerii cu evlavie în Bisericii Legii Vechi din Ierusalim a copilei de 3 ani care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Din tradiţie aflăm că această sărbătoare a început a fi preţuită de pe la anul 750. Dar iată cum istorisesc sfintele cărţi bisericeşti privinţa pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă la templu şi dăruită Domnului.

Ana, care toată viaţa ei a fost stearpă, adică fără să nască copii, a rugat împreună cu bărbatul ei Ioachim, pe Dumnezeu, să le dăruiască un prunc, făgăduind că dacă le va îndeplini cererea, îndată îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu. Şi aşa a născut Sfânta Ana pe cea care s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pururi Fecioara Maria. Când a fost de 3 ani, au luat-o părinţii şi au dus-o la templu şi au încredinţat-o preoţilor. Arhiereul de atunci, Zaharia, a dus-o înăuntru, unde o dată pe an intra numai singur arhiereul. Şi aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu. Şi a rămas fecioara acolo, petrecând 12 ani de sfântă vieţuire. Iar când s-a apropiat vremea dumnezeieştii buneivestiri, ieşind de la templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă din leagăn este făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă. Drept aceea, la 15 ani, ea a fost logodită cu dreptul Iosif, rudenia sa, de 84 de ani, ca sub chipul căsătoriei să se păzească curată în lume. Şi astfel, Iosif, logodnicul, a slujit ca martor la naşterea cea fără prihană a Domnului, cât şi ca ocrotitor la fuga în Egipt şi la întoarcerea de acolo la Nazaret, în pământul lui Israel. De aceea, noi suntem datori s-o cinstim pe Născătoarea de Dumnezeu, pururi Fecioara Maria.