Obişnuită fiind cu felul deschis şi exact al prezentării biografiei şi activităţii candidaţilor la preşedinţia Germaniei, ţara unde am trăit 39 de ani, mult mă mir că în România sunt candidaţi la preşedinţia ţării, dar în afară de preşedintele actual, Traian Băsescu, nu ştim aproape nimic despre ei şi nici despre şefii celor două partide PNL şi PSD.

Imboldul de a scrie acest articol mi l-a dat un titlu de articol din „Adevărul de seară” din data de 1.10.09: Securiştii sunt lângă noi, au vile, fiii lor au afaceri! Este vorba despre un interviu luat de ziariştii: Ioana Oros şi Bogdan Stanciu cercetătorilor crimelor comunismului din România: Marius Oprea şi Gheorghe Petrov. Aceşti cercetători se ocupă de Transilvania. Nu dau nume, ci e amintit Maniu, care a murit în închisoare, alături de 53 demnitari, la Sighet.

Titlul articolului nu e dezvoltat în conţinutul interviului. Păcat.

Totuşi, citind articolul şi mai ales titlul lui, am fost îndemnată, ca cetăţean român, să cer cunoaşterea exactă a biografiei candidaţilor la preşedinţia României. Mai ales că sunt intrigată de un interviu dat de dl. Crin Antonescu la TV, în zilele trecute, când a spus că viaţa lui particulară nu vrea să fie amintită. Totuşi reporterul Tănase, care a observat că despre dl. Crin nu ştie aproape nimic, a obţinut de la el afirmaţia că e fiu de general de securitate!! Şocată, mi-am amintit şi că dl. Geoană e fiu de ofiţer de securitate şi Dr. Oprescu e tot fiu de securist. Ce coincidenţe?!

Oare nu ar fi cazul ca cei doi cercetători ai comunismului să se intereseze şi de părinţii acestora? Doar populaţia ţării merită să ştie detaliat cine sunt, din cine se trag, ce au făcut respectivii candidaţi. Nu ştim nimic despre dl. Meir şi puţin despre ceilalţi cu excepţia domnului Băsescu. A fi reprezentantul unei ţări şi a unui popor presupune o funcţie plină de răspundere şi de aceea poporul trebuie să-l cunoască pe cel ce o cere, să ştie exact ce a făcut până acum, cu dovezi şi sinceritate, în detaliu. Aşa cere DEMOCRAŢIA!

De aceea aş îndemna pe ziarişti să publice datele exacte despre aceştia. Eu nu condamn în întregime Securitatea comunistă. Însă am suferit îngrozitor din partea colonelului Bainer, de la Cluj, care încercase într-un interogatoriu să mă determine să semnez că am acţionat împotriva statului comunist. Pentru că am refuzat, m-a iradiat – fără să ştiu – într-o încăpere a clădirii Securităţii. Încă în noaptea aceea am fost internată la Clinica Med. III, la Haţieganu, cu febră de 40 grade şi cu schimbarea compoziţiei sângelui, ca la început de cancer. Urmările le-am suferit peste un DECENIU, când sistemul meu imunitar rezistă doar cu cantităţi mari zilnice de vitamine.

Cine credeţi că în noua democraţie m-a despăgubit cumva pentru suferinţa mea, cu totul nedreaptă şi bazată pe minciună şi pe lupta de clasă? Dar oare moartea tatălui meu, preotul Vasile Tătar, ucis prin 3 detenţii şi munca silnică la Canal, fără proces, a fost recunoscută acum, pentru că ni s-a distrus familia?

Vă rog să înţelegeţi, deci, că e normal să întreb cum au trăit, ce au făcut aceste ODRASLE SECURISTE, care doresc să ajungă preşedinţi de ţară în democraţie. ADEVĂRUL despre ei TREBUIE să-l ŞTIE TOT POPORUL! Nu zâmbete la TV, nici critici dure şi CE VEI FACE pentru şedinţe, ci răspuns la: cine eşti, ce ai făcut şi CE VEI FACE pentru România şi poporul român!

Bistriţa, la 2. 10. 2009