Acum, la mărita sărbătoare a Naşterii după trup a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, P.S. Florentin Crihălmeanu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, a adresat o Scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Eparhia pe care o păstoreşte. La început a fost cuvântul… şi cuvântul s-a întrupat în noi. Mai înainte de toate cele văzute şi nevăzute a fost cuvântul lui Dumnezeu „prin care toate s-au făcut şi fără de care nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut”. A încercat să surprindă Cuvântul, a doua persoană divină, în trei momente: înainte de întruparea sa, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut”, Cuvântul creator; la întruparea sa „de la spiritul sfânt şi din Maria Fecioara”, Cuvântul răscumpărător şi la întruparea sa în noi, oamenii, Cuvântul sfinţitor. Să nu uităm că bucuria acestor zile, spunea episcopul Florentin, este în primul rând o mare sărbătoare creştinească, o sărbătoare menită să lumineze întreaga noastră viaţă spirituală, să ne bucure sufletele cu cel mai mare cadou pe care noi, oamenii, îl primim de la Dumnezeu Tatăl – Creator, prin Fiul său, cuvântul întrupat: darul vieţii veşnice, „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său cel unul născut l-a dat ca oricine crede în el să nu piară ci să aibă viaţă veşnică (I.O. 3,16).

În Pastorala adresată onoratului cler împreună slujitor, cuvioaselor persoane consacrate, iubiţilor creştini greco-catolici şi tuturor creştinilor credincioşi, iubitori şi cinstitori de Dumnezeu, episcopul Florentin s-a referit, cu har şi înţelepciune, la: Cuvântul înainte de întrupare – Cuvântul creator – La început era cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu; cuvântul întrupat pentru noi – Cuvântul răscumpărător – şi Cuvântul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit între noi; cuvântul întrupat în noi – Cuvântul sfinţitor, „şi celor care l-au primit, care cred în numele lui le-a dat puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu”. Astăzi trebuie să primim cuvântul lui Dumnezeu, să credem în numele lui şi astfel să-l lăsăm să pătrundă, să dea viaţă şi să lumineze sufletul nostru prin Lumina cea adevărată şi să ne dăruiască harul renaşterii spirituale, care să se întrupeze în viaţa noastră. Astfel, să devenim prin Cuvântul întrupat în noi acum lumină pentru cei din jurul nostru, lumină care oricât de slabă şi nebăgată în seamă ar fi, va împrăştia întunericul din lume. Slabă şi nebăgată în seamă a fost şi lumina ce s-a aprins în iesle în noaptea sfântă în Betheelemul iudeii, dar ce foc mare a aprins în lume prin sufletele care au primit-o cu credinţă.

În Scrisoarea pastorală, episcopul Florentin s-a referit şi la anul 2008 cu numeroase aniversări şi comemorări, cu evenimente importante din viaţa bisericii. S-a aniversat 150 de ani de la apariţiile de la Lourdes, s-a adăugat apoi Anul paulin timp de reflecţie asupra personalităţii Apostolului neamurilor, pentru ca în luna octombrie să celebreze sinodul Bisericii Catolice. De asemenea, Biserica Greco-Catolică a marcat 155 de ani de la promulgarea Bulelor pontificale de întemeiere a Mitropoliei Blajului şi ridicarea eparhiilor de Lugoj şi Armenopoli (Gherla); 90 de ani de la împlinirea ceasului dreptăţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde a răsunat glasul bisericii greco-catolice prin vocea tânărului episcop de Gherla, Iuliu Hossu: „De acum o Românie Mare întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu şi credinţa poporului său!”.