- De unde vii?

- De undeva!

- La ora asta?

- Da! Da! Da!

Răspunse mama! Mama mea!

Vie în vis, puţin gândită

Ea nu putea ca să mă mintă!

Lumina nu putea să mintă!

Când voi şti eu ce-i undeva?

Răspunsul când va alina?

Mi-ascund în pumnii strânşi neştiinţa

Mă rog luminii într-o stea!

Cunoaşte-voi viu biruinţa?

E crucea lui Iisus şi crucea mea!

Liliac alb în fereastră

Bate blând să mă trezească,

Nu să mă sperie îmi bate

Vestindu-mi steaua de departe!

Fă-mi, Zeus, suflet rece, dur

Să pot cuvântu-ţi să-l îndur,

Fă-mi, Zeus, orizontul mare

Luminii să-înţeleg cărare!

Apa din mine-mi curge-înalt pe faţă

Prea multe-mi amintesc din noua viaţă,

În jur ceilalţi devin bănuitori

Mă izgonesc tăcând din sărbători,

Prea-multe întrebări ne pui, îţi pui

Cine eşti tu? Şi duci solia cui?

Vântul şi norii, soarele te cântă

Stele cu foc ochii adesea ţi-i zvântă,

Din lacrimile noastre, cosmic dor,

Surâzi când lângă tine auzi, izvor,

Divini comedianţi, uitând, priveşti cum trec,

Uitând şi în uitare tot petrec,

Uitarea, nepăsarea şi neştiinţa

Fac moarte-n, cenuşă, biruinţa!

Mai sfărâmaţi din lanţuri, iar vă strig

În lume e aprins un mare frig,

Mai pleacă, vestitor cu false buze,

Mă iau în râsuri, burţile confuze!

Lasă-ne-n pace, viaţa s-o trăim,

Pe Dumnezeu aşa cum noi îl ştim!

Vorbesc cu liliac alb la fereastră:

- Ce s-a ales din lumea-aceasta, a noastră?

Amărăciunea-mi urcă crunt pe chip

O, lume părăsită de Olimp!

Lumea uitând gândul şi dorul, visul

Văd tot mai mult, o prinde-n el, abisul,

Închisă-n pofte, somn, în goana după-argint

Înnoroieşte sacrul ei cuvânt,

Închide cântece şi stele-n închisori

Copiii-i creşte-n dogme, reci ninsori,

Aşteaptă mincinoasă, norii zori!

Stelele care-i sunt rădăcină,

Cum să dea rod uitata lor tulpină?

Puterile îşi curmă negândind

Fură din alţii, zboruri şi cuvânt!

Aş pune lege, dincolo să treacă

Doar cei ce înfloresc lumina, nu o seacă,

La judecata de acum vă spun

Eu nu vă judec, doar vă spun,

Lumea va fi lumină fără fum,

Văd primăvara ce vine pe drum,

Văd primăvara ce vine pe drum!

- De unde vii?

- De undeva!

- La ora asta?

- Da! Da! Da!

Răspunse mama! Mama mea!

Vie în vis, puţin gândită

Ea nu putea ca să mă mintă!

Lumina nu poate să mintă!

Prea multe întrebări ne pui, îţi pui!

Tu cine eşti? Şi porţi solia cui?