Martie.Tristete si liniste de mormant in imparatia care nu demult isi etala trena unui ritual de nunta regeasca in spatiul incomensurabil al padurilor de rasinoase.Nu cu mult timp in urma,la sfarsit de septembrie,fiecare dintre noi,privilegiati fiind de arta si distinctia acestui peisaj unic,urmarind si ascultand spectacolul acestui “rege”incoronat al muntilor nostri,nu putem nega acea stare de spirit in care am avut de fiecare data impresia ca ne deochease spatiul si timpul.
Actualitate
Zilele trecute,in patrularile facute in imparatia in care in fiecare toamna s-au descarcat “tone”intregi de adrenalina,facandu-mi timpanele sa vibreze la fiecare muget baritonal al regelui,am oprit masina la marginea drumului forestier,privind prin dantela deasa a paturii verzi,un card de cervidae.
Erau patru ciute si EL,regele,trist de aceasta data,pentru ca anotimpul rece si stratul gros de zapada,prin permanenta rotatie ciclica a fenofazelor,i-au “inghetat”mugetul amintit,luandu-i si de aceasta data ,ca-n fiecare an dealtfel,
coroana caduce ce-i imbogatea cu semetie crestetul in perioada de glorie,facandu-l sa ma priveasca cu ochi mari si goi,implorand iertare parca,pentru ipostaza in care l-am descoperit.
L-am privit o jumatate de ora,timp in care m-am gandit ca prin natura profesionala,sunt multe lucruri cu care noi,silvicultorii, putem sa contribuim cu grija si respectul ce-l merita si acum in aceasta perioada mai putin propice,aducandu-i un dram de liniste si tihna,suplimentat de un bagaj nutritional atat de necesar,prin asigurarea hranei complementare.
La EL,la acest rege incoronat al padurilor noastre ma gandesc acum,dedicandu-i in cele ce urmeaza cateva randuri si propunandu-mi totodata cu abnegatia si grija cuvenita sa-l aduc in lumina cititorilor prin descrierea unor aspecte comportamentale,pe care fiecare dintre cei ce-l iubesc merita sa le stie.
Cunoasterea etologiei,adica a comportarii,a felului de viata a animalului salbatic,in diferite situatii,este indispensabila pentru cel ce se ocupa cu ingrijirea si apoi cu punerea in valoare a vanatului.Dar si celui nevanator ii da un plus de satisfactie atunci cand la intalnirea cu aceste animale isi poate explica anumite manifestari ale lor.
La cervidae ,viata in grup este o regula,exceptie facand doar femela gestanta,care,in luna mai paraseste grupul in care a petrecut iarna si isi alege,un loc linistit,ferit de primejdii,unde va aduce pe lume un nou vlastar.Natura,in intelepciunea ei ,s-a ingrijit ca vitelul sa se poata ridica in picioare la scurt timp,si sa-si urmeze mama.Petele deschise la culoare de pe corp,pe care vitelul le pastreaza pana in luna august,sunt un mijloc de aparare vizuala contra dusmanilor.Fenomenul se numeste homocromie.Timp de o luna,cat ciuta s-a retras pentru fatat si primele ingrijiri date noului nascut,vitelul de anul trecut ,care acum are varsta de un an,este parasit de mama lui,care are alte sarcini de indeplinit,pe cand el pana acum a invatat sa se fereasaca singur de primejdii.
El ia acum denumirea de sulitar,incepand sa-i creasca primele coarne,daca e vorba de mascul,sau denumirea de juninca daca e femela.Dupa o luna de la despartire,vitelul de un an revine la mama lui si impreuna formeaza asa-numitul grup de familie,compus din ciuta,vitelul nou nascut ,plus sulitarul sau juninca de anul trecut.
Luna septembrie si prima decada a lunii octombrie constituie perioada cea mai importanta din punct de vedere cinegetic,deoarece este perioada nuptiala a cerbului si epoca de vanatoare .Cerbii se aduna in anumite locuri numite vetre de boncanit,cate un mascul si doua-sapte ciute,formand grupul de boncanit sau grup de gonita.Niciodata nu vor fi doi tauri la un astfel de grup,deoarece cel mai puternic isi alunga rivalul,devenind unicul stapan al grupului.Cei invinsi in lupta si alti pretendenti pot sta in apropiere,boncanesc si ei,nutrind speranta de a ajunge la ciute.Locul luptelor este ales intr-o poiana sau parchet unde padurea a fost exploatata,unde astfel de lupte nu sunt stanjenite de arbori sau panta terenului.In perioada boncanitului,cerbii,altadata ascunsi in adapostul padurii,neiesind la lumina decat seara,la pascut,acum apar in grupuri la loc deschis,asa cum s-a aratat mai sus,oferind vanatorilor suprema placere vanatoreasca-doborarea cerbului la boncanit.Astfel de locuri dau posibilitatea vanatorului sa identifice locul unde se gaseste taurul ,precum si posibilitatea ca acesta sa se apropie de vanat cu dibacie si maiestrie.Grupul de ciute sta in aceasta perioada in apropierea “regelui”,pazindu-l si fiind atente la orice zgomot si dau alarma in caz de pericol.
Toamna,dupa perioada de boncanit,ciutele si viteii lor formeaza grupuri separate,carora li se ataseaza sulitarii,eventual si cate un cerb tanar de doi-trei ani.Taurii de la trei ani in sus formeaza grupuri separate.Este interesant ca dupa ce,in perioada boncanitului,s-au batut intre ei,uneori ranindu-se grav,in incercarea de a indeplinii o legitate a naturii,in perioada anotimpului rece traiesc in prietenie deplina,ajutandu-se reciproc prin semnalarea anumitor pericole.Grupurile astfel formate se numesc grupuri de iernat.
Aceasta comportare sociabila,armonioasa a taurilor se mentine si in perioada cresterii coarnelor(aprilie-august),pentru ca apoi sa dispara in luna septembrie in perioada boncanitului ,natura reluandu-si ciclul normal.
Neintentionand ca cele descrise sa imbrace intr-o anumita forma un epilog etologic al acestei specii,consider totusi ca prin cunoasterea si studierea ca un motiv de delectare a unor aspecte comportamentale ale speciior de vanat,vom putea imbraca de fiecare data,intr-o alta dimensiune,pasiunea cu care privim vanatul,il ingrijim,si-l transformam in timp si spatiu in vesnicul trofeu ravnit de fiecare dintre noi,aceia care iubesc cu patima aceasta straveche indeletnicire-vanatoarea.
DR.ING. MIHAI MARIUS POP
doctor in stiinte agricole si silvice