La ordinea zilei: Oare care sunt asemănările, dar mai ales deosebirile dintre: Nem, nem soha!, Yankees, go home!, Joacă şi blitzkrieg, preşedinte jucător!

Epigrame şi catrene

- „împuşcate” … la sprâncene -

Război între palate

Pentr-o bucată de os,

Mare război s-a ivit,

Când e unul Victori-os,

Celălalt e Cotro-cit.

Vasile Iuşan

La război, ca la război

Când s-au dus, la un bordel,

Un sergent şi-un colonel,

A aflat tot regimentul:

La comand-a fost sergentul.

Nicolae Gonţ-Topor

Zici că la război

Zici că la război, iubito,

Vii cu mine fără preget ...

O, dar cum plângeai asară,

Când te-ai înţepat la deget!

George Topîrceanu

Soarta bărbaţilor

Bărbaţii-n zile de război

Se bat de moarte între ei,

În timp de pace sunt eroi

Răpuşi cu gura de femei.

Goethe

Condiţie imposibilă

În circumstanţele umane

E de neconceput, se pare,

Să porţi război pentru ciolane

Bazat pe cinste şi onoare!

Constantin Iuraşcu-Tataia

Românie ... plai de dor

Suntem o ţară de eroi

Dispuşi oricând să ne jertfim.

Nu mai e moda - în război:

Acum de foame (n)e ... roim.

Dan-Stelian Bura

În apărare...

E "război" la ei în casă,

A promis că o "împuşcă".

Ea fiind o curajoasă,

Îl aşteaptă goală ... "puşcă".

Paul Constantin

"Echitate"

Nu sunt pusă pe război

Dar de-atâtea generaţii,

Carul vieţii-l tragem noi

Şi, din bici, pocnesc bărbaţii!

Otilia Morţun

Război şi dragoste

Eu "jos războiul" - strig cu fiere!

"Trăiască dragostea în veci!"

Că faci un om mai cu plăcere

Decât să spinteci douăzeci!

Robert Burns

Rezumat politic (1989-2012)

Am tot vorbit de pace şi război,

Ne-am tot jucat cu focul şi cu harul,

Am păcălit măsura şi cântarul,

Dar mai cumplit ne-am păcălit pe noi.

Sergiu Cojocaru

Epitaf

Pe lespedea unui păduche

Sub un bolovan de munte

Stă de-o vreme amorţit

Un păduche, ce-a ieşit

Toată viaţa lui în frunte.

Girel Barbu

Caricatura

Celebri şi în anecdote

Pe la începutul secolului XX un gazetar de la o publicaţie din sudul Franţei tipări sub numele său una din primele nuvele – evident, mai puţin cunoscute – ale lui Honore de Balzac (1799 – 1850. Mai mulţi cititori atraseră prin scrisori atenţia redacţiei despre adevăratul autor şi directorul ceru gazetarului să-şi ceară scuze în mod public. Acesta îl linişti pe director spunându-i că n-a făcut-o decât pentru binele foii sale. A doua zi putu fi citit în gazetă următorul anunţ:

“Bravo! Cu puţin timp în urmă am dat tiparului sub numele meu o nuvelă prea puţin cunoscută a marelui Balzac. Am făcut asta spre a demonstra că publicaţia noastră e citită de buni cunoscători ai literaturii franceze, de elita intelectualităţii regiunii. Ceea ce s-a şi întâmplat! Numărul mare de scrisori primite vorbeşte de la sine de asta. Încă o dată: Bravo!”

Directorul fu mulţumit de răspuns şi felicită pe redactor, mărindu-i totodată salariul!

Glume & glumiţe, parţial „ zămislite, zăpăcite şi zaharisite”

(fotografie autor) de Teodor Balmoş

- Domnule Tinel, îţi dai seama că ai îmbătrânit, atunci când tot ce mai funcţionează doare!

- Să înţeleg amice că, ceea ce nu doare, nu mai funcţionează?

#

Un tip se trezeşte cu o durere groaznică de scăfârlie, dublată de o cruntă mahmureală şi vede scris pe perete: „De mâine nu mai beau”.

- Slavă cerului că nu e astăzi!

#

- Prin ce se deosebeşte soţia de un terorist?

- Cu teroristul mai poţi să negociezi!

#

- Cum se numesc oamenii care stau la coadă?

- Oameni de rând …

O blondă la un interviu monden:

- Câţi soţi ai avut?

- Doar ai mei sau aşa în general?

#

- Măi Georgele, am două veşti proaste, cum să ţi le zic?

- Combinate!

- Nevastă-ta ne înşeală!

#

Undeva în … mediul sătesc. Bătaie în uşă, noaptea pe la trei:

- Hei n-ai văzut o turmă de boi?

- De ce, ai rămas în urmă?

#

- Costele, în căsnicie, bărbaţii sunt mai fericiţi decât femeile. Se căsătoresc mai târziu şi mor mai repede!

#

- Domnule poliţist, mi-a dispărut soţia …cu un an în urmă.

- Şi doar acum ne spui?

- Da pentru că până în momentul de faţă nici nu am putut să cred că a dat peste mine norocul ăsta!

#

Pătrunjel cu Măriuţa la casa de naşteri:

- No fă, ce avem?

- Prunc.

- No, da cu cine răbduce?

- Dejaba-ţi spui, că nu-l cunoşti!

#

- Din păcate, soacra dumneavoastră mai are o singură oră de trăit. Operaţia s-a dovedit un eşec!

- Nu-i nimic domnule doctor. Voi folosi intervalul pentru a mulţumi şi-a mă ruga.

Bancul ediţiei

- unicat-versificat, lui Băse … „dedicat” –

La căpătâiul lui Brejnev

de Sadi Rudeanu (1924 – 1993),

alias, Ozias Rubin, din Focşani

Sărmanul Brejnev e pe moarte

La căpătâiul său la pat

Din lume cei mai mari profesori

Spre a-l salva, s-au adunat

E fără nici o îndoială

Ei au făcut tot ce-au putut

Dar diagnosticul e sigur

Bolnavul clar, este pierdut

Deci marii medici ies afară

Şi cheamă-ndată la spital

Pe cei opt-nouă şefi de vază

Din comitetul lor central

Soseşte printre ei şi-acela

Care va fi urmaşul său

Şi care-ntr-una îşi exprimă

Teribile păreri de rău

Deci intră ei la bietul Brejnev

Şi mai pe urmă lăcrimând

Se-apropie de bolnavu-n comă

Şi îl sărută toţi pe rând

Apoi şopteşte-ncet urmaşul

Cel ce va fi şef în partid

Privind duios la cel ce moare

-Ah prea iubite Leonid

Sunt ultimele tale clipe

Desigur vei pleca în rai

Dar vreau să ştiu, poate-mi vei spune

Ce ultime dorinţe ai ?

Oftează Leonid sărmanul

Deschide ochii şi clipeşte

A înţeles ce i se cere

Şi iată în sfârşit, şopteşte:

...Doresc întâi dacă se poate

Şi vreau să ştiţi, la asta ţin

Să mi se pună o statuie

În holul mare în Kremlin

Toţi cei prezenţi discută-n şoaptă

Strânşi într-un colţ, analizează,

Dacă dorinţa exprimată

E justă şi nu deranjează

În fine, toţi şi-au dat acordul

Iar viitorul şef rapid

Se-apropie de pat şi spune

-Ai aprobarea Leonid !

Acesta fericit zâmbeşte

-Dar ştiţi, aş mai dori ceva

Să-mi poarte numele o stradă,

Sau vre-un cartier din Moscova

Din nou se-adună cei de faţă

Discută cu înfrigurare

Şi iată că dorinţa-doua

Primeşte şi-asta aprobare

Dar înainte de a trece

Măritul Brejnev în nefiinţă

Îl cheamă pe urmaş şi-i spune

-Mai am o ultimă dorinţă.

-În fine, spune succesorul

Hai spune-o, să te auzim

-Să mă-ngropaţi, oftează Brejnev

-Ei, unde ???... la ... Ierusalim

Rămâne uluit urmaşul

De-aceasta ultimă dorinţă

Şi-n fine cei prezenţi acolo

Se-adună iarăşi în şedinţă

Discuţia acum durează

Mai mult şi e înfierbântată

Căci unii-s "pro" şi alţii contra

Problema e mai complicată

Trec două ore, trei şi patru

Nici un detaliu nu-i omis,

Şi după circa zece ceasuri

În fine, iată au decis.

S-apropie de pat urmaşul

El fiind însărcinat să-i spună:

-Ah, Leonid, de data asta

Nu pot să-ţi dau o veste bună.

Te îngropăm în Piaţa Roşie

Într-un cavou ca din poveşti

Chiar şi-un mausoleu îţi facem

Te îngropăm unde doreşti

Dar la Ierusalim nu merge

Şi nu c-o fac eu pe nebunul

Dar ştii, acolo se întâmplă

Că ... mai învie câte unul !!