Melania Cuc
NOCTURNE
Image
coperta1inbataiapustii.jpg

Teritoriul pierdut

Ultimul scrib al dinastiei pierdute

Îşi sigilează cu lapte jurnalul de luptă.

Se întoarce clepsidra ,

Se aşteaptă telefonul di cer şi ora de masă.

Sunt leneşă în dimineaţa asta ceţoasă,

Ca o pisică angora

Care mai are o singură noapte până să nască.

Cui îi mai pasă de artă şi de istorie personală

În clipa pe care o poate modela din pământ

După chipul şi asemănarea unui vas cu agheasmă ?

Din budoarul cu urme de pudră şi şoareci

Stăpâna pisicii strănută.

Alergia s-a generalizat într-o clipă

Pe tot teritoriul pierdut la jocul de pocker.

Ar fi trebuit să fiu vigilentă,

Să-mi adun toate puterile,

Toţi prietenii

Pe când mai erau copacii înverziţi

În grădina icoanei.

Se anunţă ger mare şi cu sare pe rană

Peste citadela din care

Fetiţa ce ne vindea iari chibrituri

A| încărunţit sub broboadă.

Balet mecanic

Prin centrul ochiului public

Trece prima lebădă de la balşoi-teatru.

Şi-a dezlegat limba

Şi nojiţele pantofilor de saten roz.

E fericită să mai poată atinge odată

Asfaltul ciuruit de tinerii grauri .

Eu stau la galerie

Cu picioarele legănându-se

În gol abslout.

Lumea bună, în veşminte de purpură,

Umple rândul din faţă.

Se aplaudă din fosa orchestrei...

Ritmul dansatoarei iar se amplfică,

Suim laolată spre portalul

Sprijinit pe umerii a zeci de coloane

De marmură rece...

Materia s-a dezintegrat în monade şi

Alt pas singuratic mi s-a prins de botină,

Aşa, ca un ciulin voiajor

Într-un caier cu lână de aur.

Nu mai am scăpare!

De jur împrejur

Peisajul este o bucată de o cretă

Pe care omul cu bagheta

Scrijeleşte numele câtorva

Salariaţi umili de la intendenţă.

Unde ne sunt maeştrii?

De la picadilly până

În vârful mesteacănului siberian

Luna albă a pus vârful piciorului.

Orient Express

Doar un bob de cafea bună

Şi pălăria verche cu pamblică îngustă de catifea...

Atât se zăreşte prin horbota perdelei

Din vagonul comun.

Constat că e iar dimineaţă

Pe linia moartă... şi că,

În buzunarul jenşi-lor rupţi

Zornăie bănuţii

Scoşi de un secol din circulaţie.

În peisaj a mai fost şi o prinţesă,

Umbra ce-şi făcea apariţia

Direct din cutia muzicală a unui

Flaşnetar surdo-mut.

Mai auzi cântecul meu destrămat

Aşa ca o dramă dintr-un cartier nevoiaş?

În târgul ăsta de provincie planetară,

Un alt ins îşi plimbă iubita

Prin fum de ţigară...

Are gâtul foarte lung bibeloul şi

Păcătosul îşi trage destinul şi visul

Pe firul unui păianjen din sticlă murdară.

Se revarsă zorii peste turnul londrei

Şi cântă în arme cocoşiii.

Eu doar bocesc.

Şterg rujul să curgă pe marginea ceştii

În care zăpada de ieri clocoteşte.

Grădini cu flori macerate-n parfum

Se bate în iţe şi spată tiparul perfect

Al covorului pe care

Bărbatul se roagă cu toată viaţa lui

Îndreptată spre mecca.

Lângă el,femeia-i încă frumoasă

Şi aşteaptă un semn sub veşmânt de mătasă.

Numai ilustraţia muzicală

A secvenţei contemporane

Lipseşte din acţiunea filmului

Cu prinţi şi cămile rătăcind

Pe drumul nisipului sterp.

Alţi magi norocoşi rostogolesc

Mărgele de sticlă şi bat din palme

În ritmul unui gazel infinit.

Deasupra e luna şi foaia unui cort din

Flori macerate-n alcool.

Beată e păsărea fără sânge în aripi

Umbra care evadează,

Survolează oraşul cucerit de gamofoane

Şi ienicerii ce prizează tutun.

Veşnicia în stare lichidă

Liniştea mea la maturitate

Este cu mult mai fierbinte decât lumânarea

Pe care o stingeam în laptele dulce.

Febra de primăvară

Vine pe nesimţite,

Muşcă buzele păpuşii din

Porţelan ars în cuptoare la maissen.

Pe planul doi stau

Continentele întregi de anonimi;

Nişte rufe tare uzate

Care moţăie în balasoarul incertitudinilor .

Aşa, ca miliardarii în dolari,

Care ştiu din instinct unde le e locul

În fotografia de societate,-

Delfinii şi-au ocupat locul în

Acvariul de cinci stele.

S-a pornit musonului şi apele

Vin din cer cu mâl fertil

Pe robinetul apartamentului meu.

Este veşnicia în stare lichidă,

Clipă mai înceţoşată decât ochiul

Cu cataractă.

De pe pervazul plin

Cu butaşi de muşcată sălbatică,

Îşi iau zborul palmele mele.

-O, da, eram altminteri în fotografia de serie!

Încerc să mă conving,insistând pe detaliu

Ca o maşină de remaiat ciorapii

Aduşi prin contrabandă de la paris.