Lui Eminescu

Stelele-ţi lucesc atât de aproape

Luceafăr mândru ce-n văzduh străluceşti

Raze ce adie pe-ntinse ape

Mă rog de codrii să te cheme

Din străine tărâmuri

Prin neasemuit al Limbii Române

Şi prin foşnetul de frunze

Şi azi tu mă chemi,

Lângă lacul din pădure

Cu nuferi albi ce strălucesc.

Sălcii pe mal plâng, cernindu-şi frunzele

Pe al lui luciu Dumnezeiesc.

Prin iarba-naltă-nrourată.

Tu vii seară de seară

Lângă lacul plin cu trestii

Cu raze luminându-ţi chipul, de îngeri invidiat

Te cobori cu paşi de vis

Palid, trist şi-ngândurat

Mângâiat de raze tu rosteşti

Cuvânt sfânt, poezie,

În noaptea senină de vară.

Lucreţia Bucur