Nu cred ca mai exista vreun dubiu pentru orice om de bun simţ, ca îndelung-truditorii noştri slujitori fac ce fac,si iar îşi dau in petec! Pe zi ce trece, constat cu tot mai puţină uimire ca mai sus-amintiţii se metamorfozează în veritabili promotori ai teatrului absurd, reducându-l astfel, pe Eugen Ionesco la dimensiunile minuscule ale unui cirac al acestui gen literar. Însă, una este a reduce la absurd ceva, aşa, ca vorba, şi cu totul alta este sa proclami absurdul,ca litera de lege. Personal, cred ca sfinţiile-lor nu-si mai odihnesc noaptea capetele binecuvântate pe pernă, fiind intr-o scormonire asiduă a ‘’măruntaielor’’ lor cerebrale pentru a identifica alte si alte surse din care sa se ‘’furajeze’’ financiar. Multe din acestea le-am deconspirat intr-o suita de articole panfletare anterioare; dar,cea mai recenta ‘’gaselniţă’’ bisericească m-a lasat ‘’mască’’!

I-auzi: de curand, mai-marii Maicii-Biserici au pus ei,de-un conciliu(ca sa nu zic ‘’de oaie’’),in care au decis in mod suveran,sa nu mai oficieze slujbe de inmormantare pentru trecutii la cele vesnice care vor fi ingropati in cimitirele particulare,ci doar in cele gestionate direct de biserica. Mai mult decât atât,asupra acelora care se vor abate de la rânduiala stabilită ,ca multe alte rânduieli inventate de-a lungul timpului de către biserică, dar sancţionate de Biblie (vezi Epistolele lui Pavel către Romani, 1 Corinteni sau Coloseni) ,deci,asupra acelora,se arunca anatema!... Adică, afurisenie pentru Eternitate! Reproduc expresia difuzată la o ora de vârf,din 23.01.a.c.de către postul de ştiri RTV si rostita de un vorbitor in haina preoţească, după care,cei ce vor fi înmormânţati in cimitirele private ‘’nu vor avea odihna veşnica’’!!!Doamne-fereşte!Ti se face parul ‘’măciuca’’!Vorba clasicului: ‘’sa sparie gandul’’!Ia uite,cine stabileste sanctionarea post-mortem a omului si mai ales,in functie de ce criteriu infailibil si irefutabil!Bietul mort,mi-e mai mare mila de sufletul lui trimis,inexorabil,dupa gratiile negrei Vesnicii hadesiene,fara drept la recurs,de catre sfintii judecatori ai acestui veac!...doar,pentru ca ambalajul corporal al defunctului va fi primit,nu intr-un cimitir administrat de biserica,ci intr-unu particular administrat…de „Bau-bau”!Asta,chiar pune capac la toate si este ‘’ vârful de iceberg’’ al tuturor legilor bisericeşti care frizează absurdul,precum: refuzul preoţilor de a oficia slujbe creştineşti de înmormântare pentru cei incineraţi sau pentru bieţii nou-născuţi neapucaţi a fi botezaţi, etichetaţi ‘’moroi’ ’ şi condamnaţi a fi îngropaţi la liziere de păduri. Si,toata aceasta mascarada penibila,alături de multe altele,de ce?pentru ca Biserica,doreşte cu nesaţ,instalarea unui monopol tentacular asupra dreptului la viaţa si la moarte,impunându-ne si sufocându-ne cu noi precepte si rânduieli care ne ingenunchiază speranţa iertării divine si a fericirii veşnice promise-fericire condiţionata însa,de cu totul alte premise dumnezeieşti(vezi Noul Testament,integral).

Luaţi aminte deci,fraţi creştini care inca mai vieţuiţi pe acest pamant: daca optaţi pentru a dobândi Veşnicia alături de Hristos,atunci faceţi bine si lăsaţi porunca testamentara,cu limba de moarte,ca rămăşiţele voastre pamânteşti sa fie oferite pamantului dintr-un cimitir gestionat de biserica si nu unui pământ „spurcat” al unui cimitir particular,care este proprietate exclusiva a lui „Bau-bau”!Si inca ceva: familia mea este proprietara cimitirului din Beclenuţ de peste 150 de ani-spaţiu care a fost,iniţial,o livada, pe care strămoşii mei au împodobit-o cu pomi fructiferi. Spaţiul respectiv,aflat in panta (cum ii sta bine oricărui cimitir care se respecta),a fost,ulterior,transformat, de înaintaşi mei,la rugăminţile satenilor,in cimitir. Acolo îmi sunt înmormântate rudele decedate,acolo este, din păcate,aşezata la cele veşnice, prea devreme,si mama…Mă gândesc cu tristeţe ca,daca doresc sa ma alătur,la soroc,celei care mi-a dat viaţa,nu voi avea alta soluţie(pentru a beneficia de o înmormântare creştineasca)decât sa cedez bisericii acest spaţiu sacru care a făcut obiectul proprietatii familiei mele,de aproape doua secole si care,dintr-o data,o gluma de şedinţa ecumenica,l-a decretat incompatibil cu odihna veşnica a sufletului!

In final,nu-mi rămâne decât sa sugerez tinerelor mămici sa nu-si mai sperie copiii care nu sunt cuminţi cu Baba Cloanţa sau cu alte personaje macabre învechite, ci…cu cimitirele „Bau-bau”!Aşa, sa ştie inca de la început cei mici,de cine sa se teama,cu adevărat!

Prea-cuvioşilor ‘’părinţi’’ : de spus,ne spuneti cum sa ne ingropam!...ne spuneti,de spus si unde!...n-ati vrea sa ne spuneti…si cand?!...

Prof. Ecaterina Raţiu