Împărăteşte ninge la mijloc de fevrar

Cu roi de viscolite stele albe, ca-ntr-o

Poveste ce-am pierdut-o mai demult,

Pe ale lumii încâlcite şi hrentuite drumri.

Preasfinte Doamne, singurul bogat din Univers,

De-unde ai atâţia fulgi ca lumea-ntinsă s-o îmbraci

În strălucit veşmânt cum regii şi bogaţii n-au?

Filosofic, perdele de argint se aştern până

Spre codrii care dorm cu sforăit uşor;

Din nordice cămări, vântoase fluierând

Golesc grăbite averea rece din poclaturi,

Nu cumva să rămână zăpezi în toi de vară.

S-au moleşit cu toatelea-n grădină:

Chiparoşi, blânzi trandafiri, glicine şi petunii.

Mai dormiţi, dormiţi de-acuma până ce curând,

Se va-nălţa pe bolţi biruitor al vieţii voastre

Domn, Slăvitul, Sfântul Soare.

prof. Vasile Găurean