Naşpa-i codrul fără frunză

Fără haina-i de podoabă

I-o ciordiră bruma, vântul,

Spulberând-o pe izvoară.

Socares, mă codre, prale?

Te bunghiră rău duşmanii,

Trunchii tăi şi crengi de gânduri...

Toamna-ţi vântură plăvanii.

Devlai Doamne, mândre fură

Cele zile lungi de vară.

Amintirile perindă-ţi

Peste liniştea şukară

Paradită-i lumea toată

Cu grădini şi flori de stea.

Asta-i soarta vegetală,

Iar la om mai hacăna.

Dicto pralo!(Ia vezi, frate!)

Că-n puţine zile Domnul,

Te va-nveşmânta-n zăpadă,

Binecuvântându-ţi somnul.