Pe strada Crinilor din Bistriţa, pe locul vechii biserici româneşti din lemn, prin grija lăudabilă a preoţilor Alexandru Vidican, Nicolae Feier şi Vasile Beni, de la Biserica de la Coroana, acolo unde în urmă cu câteva secole a existat o biserică şi o şcoală românească, a fost ridicată o mică capelă, spre aducere aminte, spaţiul respectiv, cimitirul fiind împrejmuit şi îngrijit corespunzător. În acest loc, în urmă cu mai bine de două secole, românii aveau biserica lor. Aceasta a fost construită între anii 1790-1792. Cele mai importante date din istoria acestui lăcaş de rugăciune ar fi următoarele, aşa cum citim din inscripţia existentă: colectarea fondurilor de la poporul nostru din Bistriţa celui bine pravoslavnic, pe seama Sfintei Biserici, acţiune începută la 27 decembrie 1788. La 2 mai 1790 s-a stabilit comitetul parohial însărcinat cu ridicarea bisericii. Mutarea de la vechiul lăcaş din Hrube, prin conjugarea eforturilor comunităţilor locale la data de 13 iunie 1792, dată de la care s-a oficiat şi Sfânta Liturghie, până în anul 1895. Întâlnim şi menţiunea documentară, datată 13 iunie 1792, în care se spune următoarele: „Să au împreunată hrubenii cu josenii şi au dusă toate la biserica cea nouă: icoanele, cărţile, clopotele, altarele, toate câte au fost la şură şi să au plecată ascultători suptu oblăduirea scaunului Blajului pre lege grecească iproci. La 23 mai 1897, în urma rezoluţiei Comitetului Bisericesc, biserica este donată românilor din Lechinţa”.

...........

Citiţi ediţia print